Ați fost vreodată sensibilizat de compasiune văzând pe cineva care era flămând, însetat, bolnav, străin sau în închisoare? Autorul articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală.
„Acum câțiva ani, am fost la închisoarea din oraș să vizitez un prieten din copilărie care își ispășea pedeapsa. El nu putea înțelege de ce cineva cu care nu mai vorbise de ani de zile l-ar vizita în închisoare. Deținutul și-a recunoscut crima, admițând că se afla în spatele gratiilor pentru un motiv. Privind în urmă, sunt încrezător că Dumnezeu a fost Cel care a aprins în mine dorința pentru o astfel de slujire față de acest vechi prieten. Experiența ne-a reconectat și ne-a deschis ușa pentru a-i împărtăși despre credința mea.”
Domnul Isus a descris inima plină de compasiune a unui slujitor, ca emblemă definitorie a vieții creștine. În ziua dinaintea răstignirii, Hristos a petrecut timp cu ucenicii Săi, asigurându-i de revenirea Sa. După cum este consemnat în capitolul 25 din Evanghelia după Matei:
Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’ (Matei 25:34-36)
Spre deosebire de concepția lumească care îi clasează pe slujitori pe treapta de jos a societății, Domnul Isus i-a definit pe moștenitorii împărăției lui Dumnezeu prin comportamentul asemănător unui slujitor. Cheia mesajului lui Isus vine în versetul 40: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Deși cineva ar putea fi înclinat să ofere mâncare și apă, ospitalitate, îmbrăcăminte, îngrijire sau companie celor faimoși și bogați, așteptând ceva în schimb, Mântuitorul i-a lăudat pe cei care au avut grijă de „cei mai neînsemnați”.
Domnul Isus Însuși a întruchipat comportamentul plin de smerenie și compasiune al unui slujitor. Deși El este Regele regilor, lucrarea lui Hristos a fost caracterizată nu de obținerea recunoașterii sau slujirii de la alții, ci prin intervenția Lui în viața celor din jur în momentul celor mai profunde nevoi: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:28) Hristos a dat totul pentru noi, chiar și viața Lui, și la timpul potrivit, Dumnezeu L-a înălțat pe Fiul cu onoare și cinste mai presus de orice nume (Filipeni 2:9-11).
Astfel, slujirea care face o diferență în ochii lui Dumnezeu este acordarea timpului, energiei și resurselor noastre celor dezavantajați, indiferent de lipsa recompenselor imediate.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat