Soluția pentru mândrie

„Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6)

Ce L-ar determina pe Dumnezeu să ni se împotrivească? Citind în Sfânta Scriptură, potrivit apostolului Iacov, aflăm că este mândria. Ca oameni căzuți, păcatele noastre ne despart de Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt și nu poate tolera păcatul. Pentru a rezolva această problemă, știm că Dumnezeu a venit la noi în formă umană; Hristos S-a întrupat pentru a ne purta fărădelegile și a ne uni înapoi cu Sine. În același mod în care păcatul este un afront pentru un Dumnezeu sfânt, tot așa mândria se opune lui Dumnezeu. Proverbe 6:16-17 spun că o privire mândră sau ochii trufași sunt o urâciune pe care Domnul o detestă.

Poate ați descoperit că atunci când ne concentrăm doar pe a fi umili, suntem încă atenți doar la noi înșine. La sfârșitul zilei, aceasta este tot mândrie. Totul este despre noi. Aceasta poate fi o capcană periculoasă pentru creștini. Deoarece știm cu toții că cel care slujește este cel mai mare (Matei 20:27), putem avea tendința să ne lăudăm cu un fals sentiment de umilință. De-a lungul timpului, acest lucru poate duce la lipsa adevăratei slujiri unii față de alții. Putem dobândi o mentalitate de genul: „Sunt mai important decât tine pentru că slujesc mai mult decât tine”… iar aceasta este tot mândrie. Deci, pe ce să ne concentrăm pentru a fi cu adevărat umili? Iubire.

Dragostea ia atenția de la noi înșine și o îndreaptă către altcineva. Umilința este rezultatul iubirii adevărate. Iată lista noastră de verificare pentru dragoste:

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.” (1 Corinteni 13:4-6)

Dacă învățăm să iubim cu adevărat, nu ne vom mai lăuda cu acțiunile noastre. Nu vom fi egoişti sau geloşi. Acțiunile noastre vor decurge din bunătate. Nu vom fi ușor provocați și nu vom fi aroganți. Este important să rețineți că toate acestea sunt efecte ale iubirii. Iubirea este altruistă prin natura ei. Când acționăm dezinteresat, nu mai este loc pentru mândrie.

Concentrarea interioară lipsită de iubire poate duce la egoism. Concentrarea exterioară în dragoste va duce la abnegație, iar o umilință autentică și pasională va fi rezultatul secundar. O inimă umilă va fi un produs secundar al respectării celor două mari porunci: a-L iubi pe Dumnezeu mai întâi și a-i iubi pe alții în al doilea rând (Matei 22:37-39).

Însăși natura lui Dumnezeu este iubire: „Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:8)

De aceea, nu vreau ca Dumnezeu să mi se împotrivească. Doresc să fiu umil. Vreau mai mult din harul lui Dumnezeu. Vreau ca Dumnezeu să-Și desăvârșească iubirea Lui în mine.

Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat