Când totul merge bine în viața noastră, ne este ușor să-L lăudăm pe Dumnezeu. Cântăm cu recunoștință și ne bucurăm atunci când primim promovarea pentru care ne-am rugat, când cineva drag este vindecat sau când circumstanțele noastre se aliniază exact așa cum speram. Dar ce se întâmplă atunci când avem inima frântă, când suntem într-o dispoziție proastă sau chiar într-o stare de deprimare? Este posibil să găsim un cântec de laudă în timpul durerii noastre celei mai profunde, când experimentăm pierderi, dezamăgiri, incertitudini și chiar trădări?
Autoarea articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală. „La scurt timp după moartea celor dragi, m-am retras cu inima grea pentru un timp de devoțiune liniștită. Am început să citesc Psalmul 147 și am observat că începe și se termină cu porunca: „Lăudați pe Domnul!”. Psalmistul a declarat că este „frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut şi se cuvine să-L lăudăm.” (Psalmul 147:1) Aceasta nu este o sugestie, ci o declarație plină de bucurie a adevărului. Lauda nu este doar ceva ce facem; este o postură a inimii pe care ne-o putem însuși și este potrivită pentru Dumnezeul căruia îi slujim.
Pe măsură ce am continuat să citesc, Psalmul 147:3 mi-a oferit un motiv puternic să-L laud pe Domnul, mai ales când sufeream: „[El] tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile” (Psalmul 147:3) Aceasta mi-a arătat o imagine frumoasă a lui Dumnezeu ca vindecător plin de compasiune și atenție. El nu doar că ne vede durerea; El participă activ la vindecarea noastră. El ne cunoaște suferința în detaliu și este dedicat restaurării noastre.
Îmi place că acest psalm nu ignoră zdrobirea pe care o experimentăm, ci plasează puterea vindecătoare a lui Dumnezeu chiar în mijlocul laudei noastre. Același Dumnezeu care „socoteşte numărul stelelor” și „le dă nume la toate” este Cel care are grijă de inimile noastre zdrobite (Psalmul 147:4). El este Dumnezeul puterii infinite; totuși Domnul Își folosește această putere pentru cea mai personală și intimă lucrare dintre toate: vindecarea inimilor noastre zdrobite.
Uneori, un cântec de laudă este chiar lucrul de care avem nevoie pentru a ne deschide inimile către atingerea vindecătoare a lui Dumnezeu. Când alegem să-L lăudăm chiar și în durerea noastră, declarăm că puterea Lui este mai mare decât problemele noastre și că dragostea Lui este mai profundă decât tristețea noastră. Este un act de credință care spune: „Poate că sunt zdrobit, dar știu că Vindecătorul meu este aici”.
Așadar, astăzi, în timp ce navigați prin circumstanțele vieții, indiferent cât de dificile ar fi, amintiți-vă de invitația la laudă: Cântaţi Domnului cu mulţumiri (Psalmul 147:7)
Fie ca lauda dumneavoastră să fie o rugăciune care invită vindecarea divină să înceapă și fie ca să experimentați mângâierea Domnului în mijlocul laudei, așa cum am trăit-o și eu. Dumnezeu ne vindecă și ne ridică atunci când suntem zdrobiți și face toate lucrurile noi.”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat