Vă place să vă faceți bagajul pentru călătorie? Cât de eficienți sunteți în împachetarea lui? Uneori descoperim totuși că ne împovărăm cu lucruri care nu sunt neapărat necesare. Autorul articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală.
„Încărcam mașina pentru călătoria noastră de vară spre nord. În fiecare an mergem în nordul statului New York pentru a-mi vizita familia și apoi mai departe în Vermont la familia soției. În timp ce explicam instrucțiunile de împachetare pentru copii, am subliniat că „luăm bagaj doar pentru două săptămâni”.
De când eu și soția mea am început aceste călătorii cu ani în urmă, a trebuit să fim mai creativi cu împachetarea pentru a ne asigura că toată lumea se simte confortabil în mașină. De atunci, familia noastră s-a îmbogățit cu trei copii. Cu timpul, copiii au crescut, și la fel și dimensiunea bagajelor. Așadar, când mergem în călătorie și toți își aduc bagajele la mașină, eu joc Tetris, aranjându-le cu precizie pentru a mă asigura că totul încape și că voi avea, în același timp, o linie vizuală prin lunetă.
Anul acesta, după ce am băgat totul în mașină, am încercat să închid portbagajul, dar fără succes. După repetate încercări de a rearanja totul, am verificat dacă existau genți de care ne puteam lipsi. Am observat apoi dimensiunea sacoșei cu gustări. Erau multe pungi mari cu chipsuri și dulciuri despre care am fost de acord în final că nu erau necesare, mai ales că bunicii ne așteptau cu bunătăți.
A scăpa de greutatea în plus a fost dificil la început, dar a meritat liniștea sufletească pe termen lung. Tot așa, din punct de vedere spiritual, a ierta pe cineva este ca și cum ai face ca bagajele să încapă în mașină. Cuvântul „a ierta” înseamnă și „a renunța”. Odată ce am renunțat la lucrurile de care nu aveam nevoie, totul a încăput bine în mașină. În mod similar, când cineva ne greșește, cărăm cu noi o greutate în plus dacă îi purtăm ranchiună. Dar odată ce renunțăm la mânie și resentimente, deschidem loc în inimile noastre pentru harul și pacea lui Dumnezeu. Viața se îmbină mai bine atunci când iertăm.
Apostolul Pavel i-a îndemnat pe corinteni să-i ierte pe cei care i-au rănit:
„Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:10-11)
Pe termen lung, iertarea este mai bună pentru oricine. Una dintre tacticile diavolului este să ne țină fixați asupra modului în care cineva ne-a greșit și asupra durerii pe care a cauzat-o. Dar a păstra resentimente ne împovărează. Este ca un bagaj în plus. Perspectiva noastră asupra vieții se va îmbunătăți atunci când renunțăm la sentimentele negative. Iertarea ne întărește credința.
Iertăm pentru că și noi am fost iertați: Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos (Efeseni 4:32). Când renunțăm la durerea pe care ne-au cauzat-o alții, le arătăm aceeași bunătate pe care Dumnezeu ne-a arătat-o nouă. Cu toții ne-am purtat nedrept față de Dumnezeu, dar El oferă iertare tuturor. Domnul a făcut primul pas către noi în oferirea reconcilierii prin Domnul Isus. Când îi iertăm și noi pe alții, continuăm mesajul minunat al împăcării (2 Corinteni 5:19).
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat