Mormântul din grădină, în Israel, locul în care a fost îngropat Domnul Isus după răstignire este un loc cu adevărat special.
Când citim în Sfânta Scriptură despre înmormântarea lui Hristos, aflăm despre două persoane care au participat: Iosif din Arimateea, un om bogat care era un discipol secret al Mântuitorului, și Nicodim, un fariseu care s-a întâlnit cu Învățătorul față în față pentru a-I pune întrebări și pentru a afla cine era El cu adevărat. Lecturând Ioan 19, ni-i putem imagina pe Iosif și pe Nicodim coborând trupul Domnului Isus de pe cruce, ducându-l la un mormânt foarte asemănător cu cel din grădină, pregătindu-L pentru înmormântare, înfășurându-i trupul sfâșiat și însângerat în pânze și ungându-i-L cu nard și miresme (Ioan 19:38-42).
Nu putem decât să ne închipuim durerea lor când I-au coborât trupul de pe lemn și L-au pregătit pentru înmormântare pe Cel pe care Îl admirau și Îl iubeau. Ce dezamăgire trebuie să fi fost în inimile ucenicilor. Această persoană pe care au urmat-o zilnic timp de trei ani era cineva cu care au împărtășit mese, sărbători, călătorii și în prezența căruia au trăit minuni. Domnul Isus era un prieten pentru ei, era ca un frate pentru ei.
Apoi ne gândim și la femeile de la cruce, Maria, mama Domnului Isus și celelalte. Ce durere și dezamăgire să-L privească pe Fiul ei, în timp ce-și dădea ultima suflare. Cu toții au fost întristați când Învățătorul lor a fost așezat în mormânt.
Dar iată momentul decisiv: bucuria radicală, fără egal, pe care acești oameni au trăit-o când și-au dat seama că trupul Lui nu mai era în mormânt. Doliul lor s-a transformat în bucurie când Isus Însuși le-a apărut în față. Imaginați-vă surpriza femeilor când îngerul li s-a arătat și le-a spus:
„Nu vă temeţi … Nu este aici; a înviat.” (Matei 28:5-6)
Oriunde v-ați afla acum în viață și în orice situație ați fi, să știți că nimic nu vă poate face rău pentru totdeauna. Nicio pierdere nu este veșnică, nicio înfrângere nu este mai mult decât trecătoare și nicio dezamăgire nu este definitivă.
Fie ca acest citat să vă încurajeze:
„Suferința, eșecul, singurătatea, durerea, descurajarea și moartea vor face parte din călătoria dvs, dar Împărăția lui Dumnezeu va birui toate aceste orori. Niciun rău nu poate rezista harului pentru totdeauna.” – Brennan Manning, The Ragamufin Gospel: Good News for the Bedraggled, Beat-Up, and Burnt Out.
Indiferent de dezamăgirea prin care treceți, indiferent de suferința pe care o simțiți și de durerea de care nu puteți scăpa, țineți-vă tare de acest adevăr: Domnul Isus nu mai este în mormânt. El stă literalmente la dreapta Tatălui, mijlocind pentru dvs și pentru mine. Asta înseamnă că durerea nu ne poate ține captivi. Înseamnă că nu trebuie să fim cu inima frântă pentru totdeauna și că dezamăgirile din viață nu trebuie să dureze veșnic. Cu Domnul Isus, există viață și înviere.
Zilele noastre cele mai întunecate nu sunt sfârșitul, ce e mai bun urmează să vină pentru noi. Puneți-vă nădejdea și credința în Domnul Isus, pentru că în El vom avea întotdeauna speranță.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat