În viață, nu contează doar dacă am câștigat sau am pierdut, ci și felul în care am parcurs drumul și dacă am rămas credincioși principiilor noastre.
Un fost jucător de baschet povestește cum echipa sa a câștigat campionatul orașului în ultimele secunde ale meciului. Mai târziu, jucând fotbal într-o echipă care pierdea meci după meci, a înțeles că adevărata victorie nu înseamnă doar să câștigi, ci să dai tot ce ai mai bun și să nu renunți.
Același principiu îl găsim și în viața apostolului Pavel. În a doua epistolă către Timotei, capitolul 2, versetul 5, citim:
„Și cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli.”
Spre sfârșitul vieții, când știa că se apropia de moarte, Pavel a putut spune cu încredere, așa cum citim în 2 Timotei 4:7-8:
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în «ziua aceea», Domnul, Judecătorul cel drept.”
Privit din perspectiva lumii, Pavel părea un învins, un om care urma să fie executat. Dar, în ochii lui Dumnezeu, era un biruitor, pentru că își împlinise chemarea și rămăsese credincios până la capăt.
Și noi trecem prin încercări, pierderi și momente dificile. Însă adevărata victorie nu se măsoară doar prin succesele acestei vieți, ci prin credincioșia cu care Îl urmăm pe Dumnezeu.
Așadar, să nu ne pierdem curajul atunci când drumul devine greu. Să ne facem partea cu credincioșie, să ne încredem în Dumnezeu și să ne continuăm alergarea până la capăt. Pentru că, la final, cea mai mare răsplată nu sunt aplauzele oamenilor, ci cununa neprihănirii pe care Domnul o pregătește pentru cei ce Îl iubesc și Îi rămân credincioși.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat