Dacă ați localiza cele șapte biserici prezentate în capitolele 2 și 3 din cartea Apocalipsa pe o hartă, acestea ar forma un cerc geografic aproximativ, începând de la Efes și continuând în sensul acelor de ceasornic până la Laodiceea. Aceasta este și ordinea în care un curier sau un mesager ar fi livrat probabil exemplarele originale ale acestei cărți. În zilele noastre, provincia romană din Asia corespunde cu vestul Turciei. Din păcate, aceste șapte biserici antice au dispărut, deoarece această zonă este acum în mare parte musulmană. Pe măsură ce continuăm cu restul celor șapte scrisori, acest fapt este un avertisment să luăm în serios conținutul lor.
A cincea scrisoare este adresată bisericii din Sardes (v. 1-6). Reputația înaltă a congregației este nemeritată. Ei trebuie să se trezească și să se pocăiască! Totuși, există o rămășiță credincioasă, considerată vrednică să umble cu Hristos.
A șasea scrisoare este adresată bisericii din Filadelfia (v. 7-13). Această congregație este lăudată pentru credincioșia și răbdarea ei. La fel ca în cazul bisericii din Smirna, nu sunt semnalate păcate sau slăbiciuni.
A șaptea este adresată bisericii din Laodiceea (v. 14-22). Din păcate, ei nu primesc cuvinte de laudă din partea Domnului. Sunt descriși ca fiind căldicei, mulțumiți de sine și mândri. Ei trebuie să accepte disciplina iubitoare a lui Dumnezeu și să se pocăiască.
Răsplătirile descrise în epistole sunt atât specifice, cât și generale. Sunt specifice în sensul că se potrivesc bine cu aspectele lăudate, dar și cu avertismentele date în fiecare scrisoare. Dar sunt și generale, în sensul că sunt valabile pentru toți credincioșii. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea răsplătirilor au legătură cu viața veșnică și relația noastră cu Hristos. Deși scrisorile se concentrează pe „ceea ce ați văzut” din perspectiva cititorilor originali, există adevăruri veșnice și pentru noi. Restul cărții Apocalipsa se ocupă de „lucrurile care au să fie după ele” (Apocalipsa 1:19), adică evenimentele din timpul sfârșitului care sunt încă în viitorul nostru.
Apocalipsa 3:20: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el, cu Mine”, este un verset folosit adesea pentru evanghelizare. El a fost adresat inițial bisericii din Laodiceea. Ce înseamnă această chemare? Cum poate fi interpretată cel mai bine?
Articol publicat de todayintheword.org, tradus și adaptat