Ce se întâmplă când sunteți într-o călătorie, planurile se schimbă, și în consecință, trebuie să vă modificați traseul, orarul sau locația?
Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală. „Fiind într-o călătorie în Europa și din motive independente de voința mea, m-am trezit singur într-un mic hotel de pe coasta Olandei, nerăbdător să parcurg kilometrii până la aeroport și să prind zborul spre Statele Unite. Tocmai absolvisem facultatea și am profitat de ocazia de a-l însoți pe tatăl meu într-o călătorie de afaceri. La sfârșitul incursiunii, o urgență l-a obligat pe tata să plece în Orientul Mijlociu pentru serviciu. Trebuia să parcurg ultima etapă a călătoriei mele singur, un străin într-o țară străină, dorind mult să ajungă acasă.
În micul oraș de coastă Zandvoort, limba nativă era olandeza, iar eu nu o înțelegeam. Totuși, aveam un plan. Am reușit să iau un taxi de la hotel până la gară. Am ajuns la timp și mă simțeam încrezător când am intrat. Apoi am observat că nu era niciun ghișeu de bilete. Erau câteva automate, dar toate exclusiv în limba olandeză. Nu am văzut niciun angajat al gării nicăieri. A început să mă cuprindă o panică, dar m-am rugat cu sinceritate ca Dumnezeu să-mi arate o cale de a depăși acest obstacol în drumul meu spre casă.
Depoul feroviar Zandvoort era o gară terminală situată pe coastă… așa că exista o singură platformă de unde se putea urca în tren. M-am gândit să ies afară și poate că voi întâlni un angajat care să mă ajute să cumpăr un bilet. Spre dezamăgirea mea, am găsit doar localnici care așteptau să prindă trenul de dimineață spre centrul Olandei.
Am așteptat trenul. Cu siguranță, odată ce va sosi unul, va fi un împiegat dornic să ajute un tânăr străin care încearcă disperat să ajungă la aeroport. Nu prea. Când trenul a sosit, într-un gest care se situează la granița dintre insolență și disperare, m-am urcat fără bilet, știind că, la sfârșitul zilei, nu puteam rata zborul.
Totul mergea bine când trenul a plecat. Chiar dacă nu am reușit să-mi cumpăr un bilet, aveam buzunarul plin de guldeni, gata să-i mulțumesc pe cei care doreau să mă tragă la răspundere. Eram nervos când, în cele din urmă, a apărut controlorul și a intrat în vagon pentru a verifica biletele, vorbind în olandeză cu toți cei de acolo. Confruntarea era inevitabilă și, pentru o clipă, a fost jenantă. Tot ce puteam face era să scot din buzunar o mână de bancnote și să întreb: „Mă puteți ajuta să cumpăr un bilet?”. Însoțitorul a fost mai mult decât amabil, folosind imediat engleza pentru a mă ajuta. Obstacolul barierei lingvistice a fost depășit și nu mai eram un infractor care călătorea fără bilet. Am ajuns la aeroport și, în cele din urmă, acasă.
Cu toții ne confruntăm cu obstacole în viață. Unele sunt mult mai grave sau mai impresionante decât anecdota mea, dar încercările sunt o parte obișnuită a experienței umane. Cu toate acestea, este esențial să ne amintim că, avându-L pe Dumnezeu de partea noastră, niciun obstacol nu ne poate birui.
Când citim sfârșitul capitolului 27 din Evanghelia după Matei, în Sfânta Scriptură, vedem oameni care fac tot posibilul să ridice obstacole pentru oricine ar încerca să scoată trupul mort al Domnului Isus din mormânt. Domnul Hristos tocmai fusese crucificat și pus în mormânt, iar liderii religioși se temeau că urmașii Lui îi vor fura trupul pentru a împlini profeția învierii.
A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: ‘După trei zile voi învia.’ Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: ‘A înviat din morţi!’ Atunci, înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă. (Matei 27:62-66)
Oamenii au conspirat pentru a pune piedici în calea voinței lui Dumnezeu. Romanii au desemnat o gardă înarmată la mormânt pentru a ține oamenii la distanță. După standardele umane, mormântul era impenetrabil și de nepătruns. Însă știm cu toții cum s-au desfășurat lucrurile în continuare. Puterea Dumnezeului Atotputernic a zdrobit fiecare obstacol pus în calea planului Său, iar Domnul Isus a ieșit din mormânt și a împlinit cea mai mare profeție din toate timpurile.
Aceeași putere este disponibilă credincioșilor atunci când se confruntă cu obstacole în viața lor. Dumnezeu vă iubește și are un plan pentru dumneavoastră. Păstrați-vă credința în Hristos, pentru că atunci când vă dedicați viața căutării Lui și urmării poruncilor Lui, nu există niciun impediment care să vă poată despărți de planul Lui bun și desăvârșit pentru viața dumneavoastră. Indiferent de forțele omenești sau chiar de circumstanțele care pot conspira împotrivă, aceste forțe nu se pot compara cu puterea Dumnezeului Atotputernic de a crea o cale atunci când pare că nu există niciuna.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat