Mai mult decât orice, România are nevoie de o trezire spirituală profundă care să cuprindă întreaga țară. În aceste vremuri incerte, sentimentul general este că trebuie să ne apropiem de Dumnezeu. El nu a renunțat la noi. Atunci când ne apropiem de El, El se apropie de noi.
Cum începe trezirea spirituală? În primul rând, ar trebui să înceapă în casele noastre, apoi în bisericile noastre și după aceea să pătrundă în întreaga societate.
Faptele Apostolilor 3:19 ne oferă această cheie importantă:
Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.
Pocăința aduce înviorare. În prezența Domnului găsim speranță, putere și înțelepciune pentru fiecare situație. Dumnezeu ne asigură în Psalmul 32:8:
Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.
Dar pentru a fi călăuziți de ochiul Lui, trebuie să fim suficient de aproape încât să-I vedem fața. Versetul următor ne avertizează: Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi ca să nu se apropie de tine!
Cine a crescut la țară știe că în momentul în care încearcă să facă ceva bun pentru un animal voluminos, cum este un cal sau o vacă de sute de kilograme, dar acesta se opune trăgând înapoi cu toată puterea, animalul nu se va mișca. Nu vrem să fim ca un catâr încăpățânat care nu se apropie de Stăpânul lui iubitor. Dumnezeu poate face lucruri minunate dacă noi cooperăm cu El. Domnul ne oferă această mare promisiune în Levitic 26:40-42:
Îşi vor mărturisi fărădelegile lor … călcările de lege pe care le-au săvârşit faţă de Mine şi împotrivirea cu care Mi s-au împotrivit, păcate din pricina cărora şi Eu M-am împotrivit lor şi i-am dus în ţara vrăjmaşilor lor. Şi atunci, inima lor netăiată împrejur se va smeri şi vor plăti datoria fărădelegilor lor. Atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu … şi Îmi voi aduce aminte de ţară.
Gândiți-vă la legămintele pe care le-a făcut Domnul cu poporul Israel, acesta urmând să fie un exemplu de neprihănire pentru toate popoarele, o cetate așezată pe un munte și un model a ceea ce se întâmplă când oamenii urmează de bunăvoie principiile lui Dumnezeu. Gândiți-vă la rugăciunile înălțate de regele David, și apoi de Solomon și la marile treziri spirituale de-a lungul secolelor. Când ne pocăim, Dumnezeu își amintește de legăminte și se îndură de țara noastră.
Iată vestea bună:
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte …
(1 Ioan 1:9)
Păcatul nostru a fost ispășit acum două mii de ani pe crucea de la Golgota. Domnul Hristos este întotdeauna gata să ierte, astfel încât să putem umbla în libertate și să ne bucurăm de „vremuri de înviorare”. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat