Dacă am face o incursiune în istorie, am afla că John Newton, căpitan de vas pentru comerțul cu sclavi din secolul al XVIII-lea, prin harul și providența lui Dumnezeu, a devenit un aboliționist care a luptat pentru încetarea sclaviei și apoi un compozitor de imnuri creștine. El a scris despre Domnul Isus: „În [Hristos], am o jertfă, un altar, un templu, un preot, un soare, un scut, un Mântuitor, un Păstor, un adăpost, un loc de odihnă, hrană, vindecare, bogății, onoare, înțelepciune, dreptate, sfințenie, pe scurt, totul”.
De asemenea, apostolul Ioan a fost profund mișcat de viziunea glorioasă pe care a avut-o despre Hristos. Ioan era în exil, tovarăș de suferință alături de cititorii săi contemporani (versetele 9-11). De dragul Evangheliei, el împărtășea cu ei „suferința, împărăția și răbdarea care sunt ale noastre în Isus”. În Ziua Domnului, duminica, ziua în care Hristos a înviat din morți, Ioan, fiind exilat pe Insula Patmos, se închina „în Duhul”. ” El a auzit o voce „ca o trâmbiță” care îi poruncea să scrie ceea ce urma să vadă și să trimită acel mesaj celor șapte biserici.
Firește, Ioan s-a întors să vadă cine îi vorbea. Acolo stătea „cineva ca un Fiu al omului” (o aluzie la Daniel 7:13), Mesia, Domnul Isus Hristos (versetele 12-16). El purta o mantie și un brâu de aur, indicând regalitatea. Părul Său alb simboliza înțelepciunea și eternitatea. Ochii Lui ardeau ca focul, indicând perspicacitatea și omnisciența Lui (Evrei 4:13). Picioarele Lui de bronz strălucitor erau gata să-i calce în picioare pe dușmanii Lui. Vocea Lui suna ca apele repezi, puternică și frumoasă. El ținea în mână șapte stele, îngerii celor șapte biserici (v. 20). Din gura Lui ieșea o sabie cu două tăișuri, Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 4:12). Fața Lui strălucea ca soarele (Numeri 6:24-26). El este „Începutul şi Sfârşitul”, „Cel Viu” și Cel care deține cheile tuturor lucrurilor.
Ioan a căzut cu fața la pământ în semn de închinare (versetele 17-18). Domnul Isus, însă, i-a spus: „Nu te teme” și i-a poruncit din nou să scrie „ceea ce este acum și ceea ce va avea loc mai târziu” (versetele 19-20).
Pentru a aprofunda aceste gânduri, am putea să ne punem următoarele întrebări: În ce fel „teama de Domnul”, plină de reverență și închinare, este diferită de temerile omenești? În ce alte pasaje biblice oamenii reacționează la fel ca apostolul Ioan?
Articol publicat de todayintheword.org, tradus și adaptat