Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. (Faptele apostolilor 2:32-33)
Vă place să faceți promisiuni? Cu toții am făcut promisiuni membrilor familiei, prietenilor și celor dragi.
Autorul articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală. „Ca tată, îmi asigur adesea copiii: „Da, când vei împlini 10 ani, vei putea avea o bicicletă mai mare” sau „Da, anul viitor vei putea practica acel sport” sau „Da, la sfârșitul săptămânii de școală, vei putea viziona acel film”. Astfel de promisiuni corespund unor cadouri sau recompense acordate la momentul potrivit. Încerc să nu fac promisiuni pe care să nu le împlinesc. Nimeni nu ar trebui să facă o promisiune pe care nu o poate ține, doar pentru a liniști un copil plângăcios. Integritatea cuvântului nostru valorează mai mult decât potolirea temporară a unui copil. Promisiunile vin la pachet cu responsabilitatea – de aceea trebuie să fim credincioși cuvântului dat.”
Așa cum este descris în Faptele Apostolilor 2, mulțimea credincioșilor în așteptare s-a adunat la Ierusalim în Ziua Cincizecimii pentru a primi cel mai mare dar. Domnul promisese un astfel de dar cu secole în urmă, așa cum fusese anunțat prin profetul Ioel:
„Voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea vedenii. În zilele de pe urmă, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci.” (Faptele Apostolilor 2:17-18, Ioel 2:28-29)
Cu puține zile înainte de Coborârea Duhului Sfânt, în timp ce Se pregătea să se înalțe la cer, Domnul Isus a menționat aceeași promisiune: „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” (Faptele Apostolilor 1:4-5). Promisiunea din vechime a Tatălui – revărsarea Duhului – era acum aproape. Dumnezeu fusese întotdeauna cu poporul Său, dar acum Își făcea cunoscută prezența într-un mod unic. Cincizecimea a marcat o nouă eră în care Dumnezeu avea să locuiască în poporul Său. Puterea prezenței Sale nu mai era rezervată Templului. Într-adevăr, de la Revărsarea Duhului la Cincizecime, trupul fiecărui credincios este considerat „Templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19). Plinătatea puterii supranaturale a lui Dumnezeu, care trăiește în noi, este disponibilă tuturor celor care își pun credința în El.
Nu trebuie niciodată să ne facem griji dacă Tatăl nostru ceresc își va ține promisiunea sau nu. Puterea Sa dătătoare de viață ne este accesibilă astăzi, așa cum a fost pentru adunarea credincioșilor în ziua Pogorârii Duhului Sfânt. Poate că v-ați rugat lui Dumnezeu pentru prezența Sa. El vă aude și este credincios să vă răspundă. Timpul s-a împlinit. Domnul Isus stă acum la dreapta Tatălui, gata să transmită darul prețios al Duhului tuturor celor care Îl cer în Numele Său.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat