Sunteți liberi de obiceiul procrastinării? Obișnuiți să faceți lucrurile la timpul potrivit sau vă regăsiți în practica de a le amâna?
Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența proprie. „Am o mărturisire de făcut: de câțiva ani, când trebuie să fac cumpărături pentru o sărbătoare, cum este Crăciunul, nu reușesc să le realizez decât pe 24 decembrie. În fiecare an spun că mă voi descurca mai bine și voi planifica din timp. Și totuși, sfârșesc prin a empatiza în secret cu alți soți care cumpără cadouri de ultim moment pentru scumpele lor soții.
Viața la facultate a fost aceeași pentru mine – prea multe nopți pierdute pentru proiectele amânate, prea multe lucrări scrise pe ultima sută de metri. Întotdeauna i-am invidiat pe studenții care au reușit să-și temporizeze temele pe tot parcursul semestrului și să evite tergiversarea finalizării lucrurilor la timp.
Sunt oare singurul cu care Dumnezeu are de-a face pentru a rupe obiceiul procrastinării? Când vă examinați viața, recunoașteți lucrurile pe care le amânați? Mai important, ați așezat lucrurile în contextul în care Dumnezeu dorește să le faceți? Dacă da, probabil că vă puteți regăsi în acest îndemn al lui Iosua către Israel.
În Iosua 18, observăm că acest general curajos îndeamnă la acțiune triburile lui Israel rămase fără moștenire, care își târau picioarele pentru a lua în stăpânire țara pe care Dumnezeu le-o dăduse deja:
Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo şi au aşezat acolo cortul întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor. Mai rămâneau şapte seminţii ale copiilor lui Israel care nu-şi primiseră încă partea de moştenire. Iosua a zis copiilor lui Israel: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voştri?” Iosua 18:1-3
Abia când a fost înființat Cortul Întâlnirii, Iosua a lansat provocarea celorlalte șapte triburi.
Principiul paralel pentru noi este: când suntem în prezența lui Dumnezeu (Cortul Întâlnirii), ni se aduce aminte de lucrarea terminată a lui Hristos. Vedem moștenirea noastră promisă din perspectiva Lui. Suntem asigurați de victoria care a fost întotdeauna a noastră prin Domnul Isus.
Astăzi, Dumnezeu ne încurajează să luăm în posesie spirituală ceea ce El ne-a dat deja. De multe ori, Dumnezeu așteaptă ca noi să nu mai amânăm și să facem ceea ce El a pus în inimile noastre. În același timp, recunoaștem că acest lucru nu se realizează prin puterea noastră, ci trebuie făcut prin parteneriatul cu El.
Inima lui Dumnezeu ne va conduce pe cărările neprihăniii, dând roade care rămân. Pe măsură ce ne ținem ochii ațintiți la Domnul Isus, dușmanii noștri spirituali vor privi cum noi ne ospătăm la masa pe care El a pregătit-o pentru noi (Psalmul 23:3, 5). Prin Domnu Isus, suntem cu adevărat „mai mult decât biruitori”.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat