Există locuri în care se pare că Îl simțim pe Dumnezeu mai aproape.
Pentru unii este vârful unui munte. Pentru alții este malul mării, o pădure liniștită sau un câmp înflorit. Sunt acele locuri în care zgomotul lumii se stinge, iar inima începe să audă mai clar glasul Creatorului.
Autorul acestei mărturii relatează din experiența personală. „Pe vremea când slujeam ca pastor în statul Pennsylvania, îmi plăcea să merg într-un loc retras din Pădurea Națională Allegheny. Mă așezam pe un versant de munte, cu privirea spre râul Allegheny, îmi deschideam Biblia, mă rugam și meditam. Locul acela purta un nume deosebit: „Hearts Content” – „Inimi mulțumite”. Și într-adevăr, acolo sufletul meu găsea pace.
Un sentiment asemănător l-am trăit când am vizitat Marele Canion. În fața acelei priveliști impresionante am rămas fără cuvinte. După câteva clipe de tăcere, singurul lucru pe care am putut să-l rostesc a fost: „Slavă lui Dumnezeu!”
Dar, privind în urmă, îmi dau seama că primele lecții despre măreția lui Dumnezeu le-am învățat încă din copilărie.
Am crescut într-o familie cu șapte copii. În serile călduroase de vară, după ce tata venea de la serviciu, ne urcam cu toții în mașină și mergeam pe malul Lacului Erie ca să privim apusul. Stăteam pe o bancă veche de lemn, cu picioarele pe nisip și vântul serii suflând peste noi. În fața noastră, soarele cobora încet spre orizont, colorând cerul în nuanțe spectaculoase de portocaliu, mov și albastru.
Nu-mi mai amintesc cine începea primul, dar de multe ori, în acele momente, rosteam împreună rugăciunea „Tatăl nostru…”.
Tatăl meu era pictor de portrete. Atelierul lui era plin de pânze, pensule și culori. De mic am fost înconjurat de tablouri și de artă. Însă, privind creația lui Dumnezeu, am înțeles că există un Artist infinit mai mare și mai talentat decât orice om. Munții, pădurile, oceanele, cerul înstelat și fiecare apus de soare sunt capodopere semnate de El.”
Apostolul Pavel spune că „însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la lucrurile făcute de El.” (Romani 1:20)
Iar psalmistul declară:
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmul 19:1)
Poate că și astăzi Dumnezeu dorește să vă vorbească. Poate printr-un răsărit de soare, prin cântecul unei păsări, prin misterul unei păduri sau prin frumusețea unui cer plin de stele. Creația întreagă Îl arată pe Creator și ne invită să-L cunoaștem.
Astăzi, luați-vă timp să priviți în jur. Ridicați-vă ochii spre cer. Opriți-vă pentru câteva clipe din alergarea zilnică și admirați lucrarea Marelui Artist. S-ar putea ca, în liniștea aceea, să descoperiți nu doar frumusețea naturii, ci și pacea pe care numai Dumnezeu o poate dărui.
Fie ca și noi să putem spune, din toată inima: „Slavă lui Dumnezeu!”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat