Aveți poveri pe care le purtați, o cruce pe care simțiți că Domnul v-a chemat să o purtați pe umeri? Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența proprie.
„Unul dintre filmele mele preferate, „Forrest Gump”, ilustrează povestea fictivă a unui bărbat cu suflet bun, cinstit, dar cu o dezvoltare intelectuală limitată. Filmul este plin de înțelepciune populară, cum ar fi ideea că viața este la fel de imprevizibilă ca alegerea unei bomboane delicioase de ciocolată dintr-o cutie mare cu mostre. La fel ca viața lui Forrest Gump, și viața mea a fost plină de multe „delicii”, cum ar fi momentul când m-am întâlnit pentru prima dată cu soția mea într-un parc. Aceste instanțe savuroase contrastează cu provocările dureroase, cum ar fi experiențele amare legate de cancerul de sân al soției mele, lupusul fiicei noastre și lupta de 40 de ani a surorii mele cu scleroza multiplă. Nu știm niciodată ce povară sau cruce vom avea de purtat când ne va chema Dumnezeu.
Imaginați-vă că ați fi în Ierusalim la momentul răstignirii Domnului Hristos, în locul lui Simon din Cirene: „Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.” (Marcu 15:21) Atunci, romanii l-au obligat pe Simon să-I care crucea Domnului, dar pentru a deveni cu adevărat ucenici ai lui Hristos, noi trebuie să ne luăm de bunăvoie crucea și să-L urmăm pe Mântuitorul (Luca 9:23-26, Matei 16:24-27).
Dumnezeu țese toate experiențele noastre de viață în tapițeria Sa divină pentru a ne ajuta să creștem și să dobândim un caracter tot mai asemănător cu al lui Hristos. În Romani 8:28 ni se spune că El ne păzește inimile și mințile, învățându-ne că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”. Purtarea crucii de către Simon a dus la răstignirea Domnului Isus. Totuși, această tragedie cosmică a devenit piatra de temelie a celei mai mari binecuvântări din istorie: învierea lui Hristos, care eliberează omenirea de moarte, de diavol și de păcat, acordându-ne viața veșnică. Lucrul cel mai rău devine cel mai bun!
Lecția pe care o avem de învățat este clară. Indiferent cât de dureroasă este crucea pe care o purtăm, în anarhia aparent fără sens și în imprevizibilitatea acestei lumi căzute, acea experiență de „aruncare a zarurilor” care face ca viața să pară nedreaptă și ilogică este folosită de Creatorul universului pentru a aduce ordine în haos și un bine mai mare în viețile noastre și ale celor pe care îi iubim. Plânsul poate dura o noapte, dar dimineața vine bucuria (vezi Psalmul 30:5).
Dumnezeu a folosit crucea mea de purtător de grijă al familiei mele pentru a mă smeri, a mă face mai puțin egoist și a-mi spori empatia față de suferința altora. Așa cum afirmă apostolul Pavel, învățăm prin această cruce să nu ne gândim doar la noi înșine, „ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:4).
Am experimentat prezența lui Dumnezeu în mijlocul durerii și luptelor celor din familie, precum și în viețile celor ai căror pași ne intersectează cărările. Printre aceștia s-au numărat pacienți cu cancer care știau să zâmbească în timp ce îndurau starea de rău, căderea părului și oboseala copleșitoare cauzate de chimioterapie, precum și medici și asistente care îi țineau de mână pe pacienți în timp ce îi ascultau cu răbdare pe cei obosiți, frustrați, speriați sau deprimați.
Așadar, dragi cititori, când crucile neașteptate ale vieții vă ies în cale, rugați-vă pentru puterea de a rezista lamentărilor, de a îndura durerea și de a crește în maturitate creștină, având încredere că Domnul va scoate ceva bun din acea situație. Slavă lui Dumnezeu!
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat