Lucrarea cu tinerii este un domeniu captivant și provocator, o investiție pe termen lung în slujirea creștină. Dar avem oare lideri dedicați care își vor asuma rolul de a modela tânăra generație în aventura cunoașterii lui Dumnezeu?
Autorul articolului publicat de thegospelcoalition.org, un pastor de tineret, relatează din experiența personală. „Mi s-au pus aceste întrebări de multe ori de când sunt implicat în coordonarea slujirii tinerilor. De exemplu: „Ce urmează pentru dvs după aceasta?” „Cât timp intenționați să slujiți în această funcție?” „Credeți că o să vă mai placă peste 10 ani?”
Aceste interpelări par inofensive, dar uneori sunt agasante. De ce oamenii privesc slujirea tinerilor ca pe o notă de subsol în cariera pastorală? Este oare mai puțin glorioasă decât alte slujiri? Este oare rolul de pastor de tineret unul neglijabil?
Datele indică faptul că lucrarea de tineret este percepută în acest fel. Durata medie a mandatului unui pastor de tineret este de doi ani, doar 730 de zile. Durata medie a mandatului pastorilor principali în congregațiile evanghelice este de șase ani, de trei ori mai mare decât cea a unui pastor de tineret.
De ce există o astfel de discrepanță? Probabil că sunt mai multe motive. Poate că pastorii de tineret nu sunt bine echipați sau ajung să se epuizeze deoarece au așteptări nerealiste, sau poate că o consideră ca pe ceva tranzitoriu.
Cu toate acestea, bisericile locale au nevoie de pastori de tineret dedicați unor proiecte care depășesc doi ani. Au nevoie de lideri care au o viziune pe termen lung asupra uceniciei, care nu se mulțumesc doar cu slujirea tinerilor, ci o îmbrățișează și se dedică ei. De ce ar trebui liderii tinerilor să urmărească longevitatea în rolurile lor? Iată câteva motive.
- Ucenicia necesită timp. Încă de la începutul slujirii Sale, Domnul Isus îi cheamă pe tineri să fie martori ai lucrării Sale, să asculte învățătura Sa și să slujească Împărăției lui Dumnezeu. Văzându-i pe Petru și pe Andrei pe malul Mării Galileei, Domnul Isus îi cheamă să-L urmeze (Matei 4:19–21; 9:9; Ioan 1:35–51; Faptele Apostolilor 9:1–18). El petrece trei ani alături de ei, iar pe parcurs, aceștia sunt transformați treptat.
Formarea ucenicilor necesită timp. Nu este un efort punctual. Dacă ne angajăm într-o creștere lentă și formativă în lucrarea cu tinerii, genul de lucrare care îi invită pe ucenici, după cum a spus Pavel, „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Cor. 11:1), avem nevoie de formatori de ucenici care să rămână alături de tineri de-a lungul anilor.
- Cunoașterea teologică necesită timp. De-a lungul Evangheliilor, ucenicii au un drum lung de parcurs până la maturitate. Spre mijlocul slujirii Lui, Domnul Isus le spune acestora că este necesar ca El să sufere în Ierusalim și să moară (Matei 16:21). Cu toate acestea, Petru este atât de surprins de această afirmație, încât îndrăznește să-L mustre pe Învățătorul (vv. 22–28).
Petru este atât imatur din punct de vedere personal, cât și în eroare din punct de vedere teologic. Totuși, el este doar un exemplu de ucenic care nu înțelege pe deplin situația, ca mulți alții. Ucenicii nu înțeleg scopul minunilor Domnului Isus (Marcu 6:52). Ei se ceartă despre cine este cel mai mare (Luca 9:46). Ei se îndoiesc (24:37–38). Deși umblă alături de Domnul Isus, le lipsește încă profunzimea teologică și maturitatea de care au nevoie.
Dacă vrem ca tinerii să gradueze din lucrarea cu tinerii cu o profunzime teologică, trebuie să recunoaștem că o teologie solidă nu se obține pe calea scurtă; ea se cultivă. Formarea doctrinară a tinerilor necesită un angajament constant și de durată în a transmite adevărul prin proclamarea credincioasă și meticuloasă a Cuvântului lui Dumnezeu, urmată de discuții asupra acestuia.
Într-o lume mai confuză ca niciodată, tinerii nu au nevoie de superficialități sau de învățători pe termen scurt. În schimb, au nevoie de lideri atenți care să le pregătească cu grijă o dietă teologică solidă.
- Rodul necesită timp. Domnul Isus ne învață că o mare parte a slujirii reprezintă o investiție în viitor. În Marcu 4, El împărtășește o pildă despre Împărăție referitoare la o sămânță care crește:
Un om împrăștie sămânța pe pământ. El doarme și se trezește, dar sămânța încolțește și crește, deși el nu știe cum. Pământul produce rod de la sine, mai întâi firul de iarbă, apoi spicul, iar apoi boabele pline în spic. De îndată ce recolta este gata, el ia secera, pentru că a venit vremea secerișului. Mesajul lui Hristos din această parabolă este clar: Dumnezeu, nu lucrătorul, este cel care determină creșterea. Lucrătorul „nu știe” cum crește recolta, și totuși aceasta crește. Recolta încolțește din pământ, „de la sine”, fără ajutorul fermierului.
Observați însă că fermierul rămâne lângă recoltă. După ce seamănă sămânța, el nu o abandonează. El veghează asupra ei până când este gata pentru seceriș. Dumnezeu aduce creștere în lucrarea de slujire. El este motivul pentru care Împărăția Sa înflorește. Suntem chemați să rămânem, să veghem și să fim parte din ceea ce face Dumnezeu.
Dacă ne dorim slujiri pentru tineri care să dea roade, caracterizate de tineri însetați de Cuvântul lui Dumnezeu, plini de rugăciune, dornici de o comunitate profundă și credincioși în a împărtăși Evanghelia cu îndrăzneală, probabil că va fi nevoie de ani de încredere neclintită. La urma urmei, roadele spirituale nu cresc peste noapte. Și pentru că o recoltă are nevoie de timp să încolțească și să crească, dacă nu rămânem lângă ea, o vom rata.
Slujirea tinerilor are nevoie de lideri zeloși, care să se angajeze pe termen lung în a-i forma. Ca pastor de tineret, aceasta este convingerea mea. Sunt hotărât să-i văd pe tinerii mei devenind ucenici credincioși, care Îl cunosc și Îl iubesc profund pe Domnul și care aduc roade.”
Articol publicat de thegospelcoalition.org, tradus și adaptat