Discursul pasionat al deputatului Danny Kruger, ținut în sala goală a Camerei Comunelor, despre necesitatea restaurării moștenirii creștine a Marii Britanii, a fost vizualizat de peste 3 milioane de ori. Declarația lui este o hartă pentru o contrarevoluție creștină, spune autorul articolului publicat de Christianity.com, David Campanale.
La sfârșitul acestui an, vor avea loc la Kingston upon Thames câteva evenimente care vor marca cea de-a 1100-a aniversare a încoronării regelui anglo-saxon Athelstan, pe 4 septembrie 925 d.Hr. Nepot al regelui Alfred cel Mare, Athelstan putea pretinde că a fost primul rege al întregii Mari Britanii.
Savantul Michael Wood marchează această dată în calendarul ortodox, ca fiind „sărbătoarea lui Moise, cel care ne-a dat Legea, o figură foarte importantă în ochii lui Alfred și Althelstan, care au avut o viziune asupra Angliei ca regat creștin sub o versiune a Legii mozaice”. Aparținând liniei monarhilor creștini anglo-saxoni, Alfred a acționat pentru a aduce regatul lui în promisiunile lui Dumnezeu, extinse prin intermediul Noului Legământ, de la Israel la toate națiunile.
Adresându-se momentului nostru actual, deputatul conservator Danny Kruger a lansat o provocare puternică, deși rostită în sala goală a Comunelor, ca Marea Britanie să înțeleagă că națiunea este legată de vechiul legământ al lui Alfred.
După cum a spus Kruger: „Unică printre popoarele lumii, această națiune – Anglia, din care a crescut Regatul Unit – a fost fondată în mod conștient pe baza Bibliei și a narațiunii poporului evreu. În acest sens, Anglia este cea mai veche țară creștină și prototipul națiunilor din Occident.”
Ideea războiului spiritual reflectată în dinamica procesului de legiferare de la Westminster este abordată pe scurt de Kruger în cartea sa, „Covenant: The New Politics of Home, Neighbourhood and Nation”. El scrie: „Războiul cultural… este un conflict religios despre zeii potriviți la care să ne închinăm… În absența Dumnezeului creștin”, continuă el, „nu avem pluralism și toleranță, oamenii fiind buni unii cu alții într-o lume fără Dumnezeu”. În schimb, spune el, avem „catastrofe și nedreptate socială, singurătate și gol la o scară cronică”. El spune că „prin abandonarea unei religii, pur și simplu creăm spațiu pentru altele”. Kruger identifică în societate „o combinație de păgânism antic, erezii creștine și cultul modernismului”.
În cel mai notabil punct al discursului, Kruger a criticat voturile parlamentarilor de a decriminaliza avortul și de a legaliza sinuciderea asistată. El a spus că aceștia au autorizat „uciderea copiilor nenăscuți, a bebelușilor de nouă luni” și „au permis uciderea persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități”, descriind aceste voturi drept „un mare păcat”.
„Adevărul este că zeii puternici s-au întors”, proclamă Kruger, „și trebuie să alegem cărui dumnezeu să ne închinăm. Sugerez să ne închinăm Dumnezeului care a venit în cea mai umilă formă, Isus Hristos. Acest Dumnezeu este Unul gelos, este El sau nimic, și trebuie să ne asumăm narațiunea creștină sau să o respingem”.„Vântul bate, va veni o furtună și când va lovi vom afla dacă am construit pe stâncă sau pe nisip”, a conchis Kruger.
Articol publicat de premierchristianity.com, tradus și adaptat