V-ați întrebat vreodată de ce prosperă oamenii răi? În Sfânta Scriptură, psalmistul Asaf și-a pus exact aceeași întrebare în Psalmul 73.
„Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?” Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile. Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus” (Psalmul 73:11, 12, 8)
Nu este greșit să punem aceste întrebări dificile; problema apare atunci când le permitem să ne împiedice credința. Asaf se lamentează: „Degeaba dar mi-am curăţit eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie … Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.” (Psalmul 73:13, 3-5)
Dar el își dă seama de pericolul abordării lui exact la timp. „Totuşi era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2) Deodată, perspectiva lui se schimbă de la invidia pământească la înțelegerea divină. De ce? „Până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.” (Psalmul 73:17)
În lumina gloriei infinite a cerului, el vede clar nebunia oamenilor care trăiesc pentru plăcerile trecătoare ale pământului. „Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!” (Psalmul 73:20)
Asaf se pocăiește pentru amărăciunea și invidia sa, încrezându-se în Domnul că va stabili ordinea și prioritățile Sale suverane. În prezența lui Dumnezeu, el intră într-o dimensiune miraculoasă și înțelege moștenirea inegalabilă a celor drepți.
Apoi, într-o magnifică afirmare de încredere, el declară: „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” (Psalmul 73:25-26)
Este ușor să ne lăsăm afectați de invidie într-o lume modernă, deformată de materialism și corupție. Dar, pe măsură ce petrecem timp în prezența curățitoare a Domnului, îi vedem pe cei pierduți prin ochii Lui – plini de compasiune.
Transformat prin har, psalmistul conchide: „Ca să povestesc toate lucrările Tale” (Psalmul 73:28b)
Așadar, Dumnezeu ne îndeamnă urgent să ne întindem mâinile motivați de dragostea Lui către o lume înșelată în mod tragic și să-i dezvăluim realitatea vieții veșnice.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat