Cuvântul lui Dumnezeu trebuie mai întâi să prindă rădăcini în inima noastră

Cuvântul lui Dumnezeu este descris în multe feluri: hrană pentru suflet, sămânță bună, lumină pentru cărare sau călăuză în viață. Indiferent de imaginea folosită, un lucru este esențial: avem nevoie să citim, să medităm și să ne lăsăm călăuziți de Scriptură în fiecare zi.

Însă, înainte de a-i învăța pe alții și de a le vorbi despre Dumnezeu, trebuie ca adevărul Cuvântului să fie mai întâi primit și înțeles de noi înșine.

În Ezechiel 3:10-11, Dumnezeu îi spune prorocului:

„Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun! Du-te la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, spune-le: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu!»”

Este o lecție importantă: înainte de a transmite Cuvântul, trebuie să-l lăsăm să lucreze în propria noastră inimă. Nu este suficient să-l citim în grabă sau să încercăm să acumulăm cât mai multe informații. Este nevoie de răbdare, de meditație și de o apropiere zilnică de Scriptură.

Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când este aprofundat și păstrat în inimă, aduce pace, înțelepciune și putere pentru a trăi după voia Lui. Mai mult, ne echipează să le vorbim și altora despre dragostea, harul și adevărul lui Dumnezeu.

De aceea, să nu ne mulțumim doar să auzim sau să citim Cuvântul, ci să-l lăsăm să ne transforme mai întâi pe noi. Iar apoi să-l împărtășim cu cei care sunt încă departe de Dumnezeu, fie că vor asculta, fie că nu.

Uneori, un cuvânt spus la vremea potrivită sau o rugăciune sinceră pot deveni începutul întoarcerii unui om în brațele iubitoare ale lui Dumnezeu.

Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat