Ați gustat vreodată sentimentul amar al dezamăgirii că trebuie să cedați locul dumneavoastră altei persoane care vă urmează într-o poziție anume?
Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală. „În timp ce stăteam la birou, reflectând asupra a doi dintre cei mai dificili, dar și mai plini de satisfacții ani din viața mea ca decan interimar la o universitate renumită, mă gândeam cum să-mi închei mai bine „mandatul”, într-un mod care să-L onoreze pe Dumnezeu și să promoveze unitatea școlii și succesul următorului decan. În inima mea eram sfâșiat, pentru că voiam să rămân în funcție, dar știam că trebuie să-mi „răstignesc” emoțiile de mândrie rănită și respingere și să rezist tentației de a mă bosumfla și de a „îmi lua jucăriile și a pleca acasă”.
Ca lider spiritual, Ioan Botezătorul ne-a dat un exemplu excelent despre cum să răspundem la schimbările în conducere, pe măsură ce lucrarea lui a fost eclipsată de Mesia, afirmând că „trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez (Ioan 3:30)”. Din fericire, acest lucru m-a ajutat să-mi înlocuiesc dezamăgirea și indispoziția cu realizarea faptului că trebuie să practic ceea ce predic, punând binele misiunii pe primul loc. Adevărul etern al acestui principiu a fost întărit de Însuși Domnul Isus în timp ce Și-a pregătit ucenicii și biserica pentru rolul lor din Marea Trimitere din Ioan 14:12, afirmând: „Adevărat , adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl.” Câtă smerenie!
Această realizare m-a umplut de un sentiment reînnoit de scop, sens și bucurie, înțelegând că cea mai importantă contribuție a mea în perioada de tranziție a fost să pregătesc calea pentru succesul noului decan. Am început să dezvolt un plan strategic de succesiune pentru a asigura îndeplinirea la timp a sarcinilor financiare, contabile, bugetare și de resurse umane, pentru ca noul decan să moștenească o „corabie curată”, cu cât mai puține probleme posibil. Și mai important, am început să mă rog pentru succesul noului decan și al administrației. Muncisem din greu pentru a promova unitatea facultății și a personalului și am vrut să mă asigur că acest nivel de pace și acord va dăinui și va fi dus la noi culmi.
În toate acțiunile mele oficiale și neoficiale, am comunicat în mod constant sprijinul și încrederea mea fermă că noul decan va deschide noi frontiere ale excelenței. Din nou, Domnul Isus a stabilit modelul pentru tranziții în rugăciunea Sa frumoasă pentru unitatea tuturor credincioșilor din viitor, în Ioan 17:21: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” Slavă Domnului că am făcut acești pași și astfel am intrat într-una dintre cele mai satisfăcătoare etape ale carierei mele sub conducerea excelentă a noului decan, cu mai puține dureri de cap!
Cu toții ne vom confrunta cu o tranziție de conducere la un anumit moment în viața noastră, fie că este vorba de locul de muncă, de familiile noastre sau de biserică. Ca atare, Sfânta Scriptură întărește faptul că trebuie să onorăm trei principii biblice în aceste cazuri: în primul rând, să ne mărturisim și să ne pocăim de păcatul resentimentelor și al geloziei; în al doilea rând, să-I cerem Domnului puterea de a ne smeri și de a lua toate măsurile posibile pentru a facilita o tranziție reușită. Și, în final, să ne rugăm cu ardoare pentru unitate și pace pentru succesorul nostru. Când noi scădem, Dumnezeu ne crește!
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat