Când apostolul Pavel își împărtășește propria mărturie, el nu se concentrează asupra a cât de rău era el înainte de a-L cunoaște pe Hristos. El pune accentul doar pe Domnul Isus. Această abordare contrazice o mare parte din ceea ce se consideră astăzi a fi o mărturie a convertirii, unde drama vieții trecute tinde să ocupe locul central, iar Evanghelia însăși are un rol secundar. Da, povestea personală contează, dar este doar garnitura, nu felul principal. Punctul central al oricărei mărturii ar trebui să fie persoana și lucrarea Domnului Isus: cine este El și ce a făcut El pentru noi.
Astfel, mărturia lui Pavel din 1 Timotei, capitolul 1, este un instrument didactic pe care oamenii îl pot folosi pentru a-și pregăti mărturiile pentru tabere, botezuri, grupuri de tineret și slujbe de biserică.
Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă! Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică. A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
El începe cu cine era odată: „un blasfemiator, un persecutor și un om violent” (v. 13). Însă nu se oprește asupra acestui lucru, dar nici nu îl omite. Acest context stabilește nevoia lui pentru ceea ce urmează: mila lui Dumnezeu care a intervenit în viața lui, în ciuda necredinței sale. De acolo, el trece la har; cum l-a schimbat acesta și când a început să prindă rădăcini în el credința în Hristos. (v. 14)
În centrul tuturor lucrurilor se află însăși Evanghelia: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”. (v. 15) Acest lucru nu este întâmplător în mărturia lui Pavel și ar trebui să fie în centrul oricărei mărturii. Domnul Isus este Mântuitorul nostru. Pavel mărturisește despre cum „harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus”. (v. 14) Hristos este pivotul în jurul căruia se învârte totul, iar povestea noastră personală capătă sens doar în lumina Evangheliei Sale. Pavel își povestește propria istorie ca „Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică”. (v. 16)
Pavel vorbește apoi despre cum arată acea mântuire acum: răbdarea și mila lui Dumnezeu la lucru în viața sa, redirecționate spre slujirea lui Hristos. Mărturia apostolului se încheie nu cu persoana lui, ci cu închinare: „A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.” (v. 17)
În concluzie, structura unei mărturii biblice este următoarea: cine erați înainte de Hristos, unde v-a întâlnit mila lui Dumnezeu și cum v-a schimbat harul Său, care este vestea bună (Domnul Isus a venit să-i mântuiască pe cei păcătoși) și ce face Dumnezeu acum în viața dumneavoastră pentru slava Sa și pentru binele altora.
Articol publicat de au.thegospelcoalition.org, tradus și adaptat