Puțini ar considera că a te muta de bunăvoie într-o mahala de la marginea orașului este calea către celebritate. Dar tocmai acesta a fost drumul pe care l-a ales călugărița albaneză Teresa (1910–1997). Ea a fost trimisă de ordinul ei la Calcutta, în India, unde a predat la o școală frecventată de copii din familii înstărite. Cunoscută cu numele de alint ca Maica Tereza, ea și-a urmat pasiunea pentru cei săraci, în cartierele obscure ale orașului, pentru a preda copiilor săraci și a avea grijă de cei nevoiași. Mai târziu i s-au alăturat și alții, fondând comunitatea cunoscută sub numele de Misionarele Carității. Deși nu a căutat niciodată faimă sau avere, Maica Tereza a devenit laureată a numeroase premii, obținând inclusiv Premiul Nobel pentru Pace. Când Papa Paul al VI-lea i-a dăruit limuzina sa ceremonială, ea a scos-o imediat la licitație și a donat banii coloniei sale de leproși. Comportamentul ei nu era infatuare, ci dovada unei inimi cu adevărat umile, inima Domnului Isus.
Timp de secole, poporul Israel a așteptat un eliberator care să-i salveze odată pentru totdeauna de asupritorii lor. Mulți se așteptau ca Mesia să se reveleze poporului cu mare pompă și renume, ca lider politic și militar. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu nu a venit pe pământ ca să șadă într-o sală de tron maiestuoasă sau în veșminte regale. Dimpotrivă, Domnul Isus S-a născut într-un staul și a fost culcat într-o iesle, un loc folosit pentru a hrăni animalele (Luca 2:7). Profetului Zaharia i s-a descoperit planul lui Dumnezeu prin revelație divină cu jumătate de mileniu înainte de venirea lui Hristos:
Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe. (Zaharia 9:9)
Profețind intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim (Luca 19:28-44; Matei 21:1-11), Zaharia a descris o viziune a ironiei derutante a mesianității Sale. Regele triumfător al Ierusalimului urma să intre în oraș nu într-un car regal, nu călărind un cal magnific, ci călare pe un măgar, ba chiar pe un „mânz”. Semnele umile ale nașterii și slujirii lui Hristos i-au uluit pe iudei și pe romani deopotrivă. Fiul lui Dumnezeu a renunțat de bunăvoie la statutul Său preaînalt, luând natura unui slujitor și trupul unui om pentru a realiza scopul lui Dumnezeu în planul de răscumpărare, care a culminat cu jertfa Lui pe cruce. După ce a renunțat la demnitatea Sa, chiar până la crucificare, Fiul lui Dumnezeu a fost înălțat deasupra oricărui conducător și autorități (Filipeni 2:7-11).
La rândul nostru, putem avea încredere că, la timpul ales de Dumnezeu, El va lucra și în noi inima smerită a lui Hristos, iar noi vom fi răsplătiți cu o cinste extraordinară.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat