Dacă ați călători în Israel, nu mică v-ar fi surpriza să vedeți cât de aproape este Betleemul de Ierusalim. În timpurile biblice, oamenii erau obișnuiți să parcurgă frecvent distanțe relativ lungi, iar aproximativ opt kilometri de la Betleem, orașul natal al regelui David, până la Ierusalim, nu era o distanță mare. Păstorii din Betleem făceau probabil adesea această călătorie, căci erau îngrijitorii mieilor fără cusur care erau destinați pentru sacrificiile de la Templu. După cum știm, aceste jertfe aveau să fie împlinite complet și veșnic de către Domnul Isus, „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)
Cât de potrivit este, așadar, ca îngerul care a anunțat Vestea Bună a nașterii Mântuitorului să le-o dea păstorilor în timp ce aceștia vegheau asupra prețioaselor oi în timpul nopții! Păstorii, pe bună dreptate, s-au îngrozit, dar îngerul i-a liniștit cu următoarele cuvinte, consemnate în Luca 2:10-11: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”
Pentru a dovedi această declarație uimitoare, îngerul le-a dat un semn specific: „veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” (Luca 2:12). Pentru aceia dintre noi din timpurile moderne care am crescut văzând scena Nașterii Domnului și spectacole de Crăciun, imaginea unui prunc culcat într-o iesle poate părea ceva obișnuit. Dar pentru păstori, acest lucru a fost șocant. Un nou-născut culcat într-un jgheab unde mâncau animalele din grajd?
În timp ce se grăbeau să plece și să fie martori la această dovadă a pronunțării îngerului, frica și confuzia lor inițială s-au transformat în uimire și adorare. De fapt, vederea Pruncului Isus i-a umplut pe păstori de atâta bucurie încât nu au putut să o țină pentru ei înșiși și au devenit primii evangheliști. Luca 2:17-18 ne spune: „După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii”.
Apoi, „păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră” (Luca 2:20). Poate că au cântat exact aceleași laude pe care tocmai le auziseră când oștirea cerească a proclamat venirea lui Mesia:
„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca 2:14)
Fie ca Vestea Bună a Nașterii Mântuitorului să ne umple inimile cu o bucurie care se revarsă în toată lumea. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat