Există o relatare în Sfânta Scriptură care este consemnată acolo pentru aceia dintre noi cărora ne este greu să recunoaștem că avem lipsuri. Pentru unii, a fi și a arăta ireproșabil este un scop în viață, iar vulnerabilitatea nu pare a fi o opțiune.
Însă Domnul Isus Hristos spune că a fi vulnerabil este de fapt o cerință a credinței, iar Dumnezeu iubește credința! În Luca 8:41-56 întâlnim trei personaje, fiecare dintre ele într-o situație disperată. Iată cum vin aceștia la Domnul Isus, riscând să înfrunte oprobiul public în fața unei mulțimi uriașe.
Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă; pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. (Luca 8:41-42)
Iair este un conducător al sinagogii care vine frenetic la Domnul Isus să-I ceară ajutorul, deoarece fiica lui este pe moarte. Acel tată simte că nu mai are timp pentru politețuri și constrâns de dragoste, aleargă la Domnul Isus, se aruncă la picioarele Lui și-L imploră să vină acasă la fiica lui muribundă. Al doilea personaj prezentat, fetița, este de asemenea, neputincioasă. Citind în continuare, întâlnim o femeie, care de asemenea, se află într-o suferință extremă.
Şi era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. (Luca 8:43-44)
Spre deosebire de Iair, femeia nu este un lider și nu are statut social. Din cauza bolii ei necruțătoare, ea trăiește la marginea societății, ca o străină, izolată de comunitate. Cuprinsă de disperare, ea sfidează mulțimea și riscă să atingă mantia acestui Vindecător.
Continuăm să citim cu uimire că Domnul Isus o vindecă pe femeie pe loc, iar apoi merge la casa lui Iair și o înviază din morți pe fetița lui, care între timp murise. Fiecare a venit la Domnul Isus, așa cum era, în felul lui vulnerabil și disperat.
Vă puteți identifica cu vreunul dintre personajele din această poveste? Poate că vă regăsiți în liderul care descoperă că toate avantajele și experiența pe care se sprijinea sunt inutile în fața unei astfel de crize? Sau cu femeia care a îndurat durerea și respingerea celorlalți și nu este sigură că mai poate suporta? Sau cu fetița, total dependentă de ceilalți? Indiferent cu cine ne identificăm, Domnul Isus ne face semn să venim la El așa cum suntem. Domnul ne va vindeca spiritual, fizic și emoțional. Este un act de credință atunci când ne apropiem de Domnul Isus cu onestitate și Îi spunem: „Iată-mă, așa cum sunt, frânt, obosit, disperat după ajutorul Tău; am nevoie de atingerea Ta, Doamne”.
Domnul Isus răspunde credinței și ne va întâlni chiar acolo, în mijlocul problemelor noastre. În agitația unei mulțimi de oameni care L-ar putea găsi pe Învățător intrigant sau dimpotrivă, s-ar simți mândri de asocierea cu El, Domnul Isus Se oprește și Se ocupă de cel care vine la El fără rezerve. Aceasta este o viață curajoasă.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat