Când vă prezentați cuiva necunoscut, ce spuneți? Mulți dintre noi spunem cam așa: „Bună, numele meu este … ” și apoi ne declinăm profesia.
Autoarea articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală. „De când mă știu, identitatea mea a depins de ceea ce făceam la vremea respectivă. Totul, de la copilăria mea ca elevă sportivă, până la statutul meu sentimental, locul în care locuiam, cariera și funcția mea la serviciu, m-au ajutat să mă modelez pe mine însumi și să-mi definesc propria persoană.
Mi-am creat propria identitate pe baza abilităților și calităților mele, pe ceea ce puteam realiza. Mi-am perceput identitatea ca fiind oriunde îmi găseam succesul. Din păcate, aceste lucruri se pot schimba rapid. Încetezi să mai practici un sport, absolvi o școală, îți iei un nou loc de muncă, te muți, statutul tău sentimental se schimbă etc. Indiferent ce faci, circumstanțele vieții se schimbă!
Când L-am întâlnit pe Domnul Isus și am fost umplută de Duhul Sfânt, traiectoria vieții mele s-a schimbat de la moarte la viață, în Hristos. În realitate, și identitatea mea s-a schimbat, de la pierdută la găsită, de la veche la nouă. Cu toate acestea, după cum se spune, obiceiurile vechi mor greu.
Cu noua mea viață în Hristos, am găsit o nouă modalitate de a mă identifica. Știam că mântuirea mea nu se baza pe faptele mele bune, și totuși aveam înclinația de a fi cunoscută pentru realizările mele, acestea fiind legate de cât de mult Îl slujeam pe Dumnezeu. Pe măsură ce m-am conectat la biserica locală, m-am alăturat echipelor de slujire, studiilor biblice și unui grup mic de părtășie. Voiam să pot spune: „Bună, numele meu este Maria și slujesc în echipa de Bun Venit!” Identitatea mea era încă legată de ceea ce puteam face eu.
De-a lungul anilor, Duhul Sfânt mi-a înmuiat inima în acest domeniu și m-a mângâiat foarte mult atunci când am trecut prin perioade de epuizare în lucrarea creștină. Mi-a amintit cu blândețe că, deși Domnul iubește o inimă de slujitor, El nu va înceta niciodată să mă iubească, și nu pe baza a ceea ce fac, fie că sunt păcate sau fapte bune! Cea mai mare realizare a mea vine din ceea ce a făcut Dumnezeu, nu din ceea ce am făcut eu.
În momentele în care am nevoie să-mi amintesc de acest adevăr frumos, mă uit la Tit 3:5, care spune: „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”.
El m-a mântuit nu pentru ceea ce am făcut eu, ci pentru mila Lui. Duhul Sfânt mă învață că nu este vorba despre ce pot face eu prin propriile puteri, ci despre cine sunt eu, bazat pe ceea ce a făcut Domnul Isus. În afară de calitățile și binecuvântările pe care Dumnezeu le pune în mine, nu este nimic bun în mine. Ceea ce spune El despre mine contează; identitatea mea este în El! Acum, când mă prezint, sunt onorată să spun: „Bună, numele meu este Maria și sunt un copil al Dumnezeului celui Viu!”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat