Ce faceți atunci când vă este frică? Ezitați și dați înapoi, sau vă luați inima-n dinți și înfruntați situațiile provocatoare? Autoarea articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală.
„În timpul excursiei noastre cu familia în natură, nepoțelul meu stătea pe marginea unui lac, pe o stâncă înaltă, privind în jos la apa adâncă. Stânca nu părea atât de înaltă din locul în care priveam eu, plutind pe barca noastră tip ponton. Chiar dacă ceilalți săriseră deja, nepotul meu ezita. „Trebuie să sari!”, l-a instruit mama lui. „Va fi bine.” El a clătinat din cap: „Dar mi-e frică!”
Ca să-i dau curaj, m-am urcat pe stâncă, lângă el. Totuși, când m-am uitat în jos, apa arăta ca un abis negru și misterios. Deodată, am simțit aceeași frică. „De ce nu sari?”, m-a întrebat copilul. „Doar o secundă!”, i-am replicat și mi-am plecat capul în rugăciune. Nepotul meu a șoptit că poate ar trebui să ne întoarcem pe jos. Calea aceea părea mai sigură. Dar tatăl lui a strigat: „Stâncile sunt prea alunecoase. Trebuie să sari!”
Așa că, șoptind o altă rugăciune, am sărit în lac. Am făcut un mare zgomot, apa era rece, dar am ieșit la suprafață râzând. Ceea ce părea a fi un pas înfricoșător, s-a dovedit a fi încântător. Cu toate acestea, nepotul meu nu s-a lăsat convins.
În cele din urmă, vărul meu a intervenit cu experiența unui tată a trei fii. L-a ridicat pe băiat și l-a coborât în siguranță în apă. Deși nepotul meu a fost de acord cu planul lui, a clătinat din cap cu regret în timp ce tatăl lui îi dădea drumul ușor în apă. Însă când a ieșit la suprafață, râdea și el.
Văzându-l pe băiețel cum și-a ascultat tatăl în ziua aceea, mi-am amintit cum este să ascult de Tatăl meu ceresc. Poruncile lui Dumnezeu pot părea înfricoșătoare sau chiar contraintuitive uneori.
În Sfânta Scriptură, profetul Ieremia a consemnat despre regele Zedechia cum s-a confruntat cu decizia de a asculta de glasul lui Dumnezeu atunci când situația lui era fără scăpare. Regele a auzit cuvântul Domnului prin profetul Ieremia: dacă se preda armatei străine, cetatea sa, familia și propria-i viață urmau să fie salvate. Dar dacă refuza, urmau să fie distruși (vezi Ieremia 38:17).
Care a fost răspunsul lui Zedechia? „Mă tem …” (Ieremia 38:19)
Ani de zile, în loc să meargă înainte, regele Zedechia nu a vrut să se predea. Frica lui a învins încrederea în Dumnezeu, iar rezultatele au fost devastatoare. Zedechia a pierdut tot ce-i prezisese Ieremia că va pierde, și chiar mai mult (Ieremia 39:1-9).
Asemenea regelui Zedechia, putem ezita atât de mult, așa cum am făcut eu și nepotul meu pe stâncă, încât frica devine decizia noastră. Suntem tentați să alegem căi care par mai ușoare, dar care ne pot face să alunecăm și să ne rănim. Dar Dumnezeu ne trimite ajutor. Domnul ni L-a trimis pe Fiul Său, Domnul Isus, ca să ne ridice atunci când frica ne blochează, așa cum L-a trimis pe tatăl nepotului meu ca să-l scoată din apă în siguranță. Fie că sărim singuri, fie că suntem ajutați de alții, să ascultăm de glasul Lui.
Rugăciunea mea este ca atunci când vom auzi glasul Lui astăzi, să fim deschiși să facem ceea ce spune El și să nu ne împietrim inimile (vezi Evrei 3:15). Fie ca să avem curajul să facem pasul următor și să experimentăm bucuria care vine din a-L urma pe Domnul.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat