Cultura noastră se mândrește cu învățătura, cunoștința, tehnologia, armata, bogăția și prosperitatea pe care le avem. Cu toate acestea, Dumnezeu spune: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.” (Ieremia 9:23)
Și în același loc, în următorul verset, Dumnezeu ne spune: „Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu”.
Când Îl înțelegem și Îl cunoaștem pe Dumnezeu – și când ne însușim din atributele Lui în propriile vieți – El ne călăuzește în fiecare circumstanță. Iar primul atribut pe care Domnul îl numește este bunătatea iubitoare — acea minunată dragoste de legământ pe care o are față de poporul Său. Și dragostea lui Dumnezeu față de noi este aceasta: Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)
Nu noi ne-am gândit la mântuire, ci a fost ideea lui Dumnezeu să ne răscumpere.
Gordon Robertson, autorul articolului, președinte și CEO al Radio CBN, împărtășește din ce a învățat când a fost greu încercat pe câmpul de misiune.
”Cu ani în urmă, când eram pe moarte din cauza malariei cerebrale, am învățat ceva ce nu aș schimba cu nicio altă experiență. A trebuit să mă predau complet lui Dumnezeu și să învăț că – indiferent de situația cu care ne confruntăm – Dumnezeu este Domnul și toate faptele Sale sunt bunătate iubitoare. Putem avea încredere în El chiar și atunci când nu înțelegem circumstanțele prin care trecem. Dumnezeu spune în Zaharia 13:9: „[Eu] … o voi pune în foc şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul.”
Cum se realizează acest lucru? Prin foc. Când suntem sub presiune, orice atitudine păcătoasă din inimile noastre este expusă. Dumnezeu folosește aceste momente pentru a ne rafina și a ne elibera de mânie și amărăciune. El ne curăță astfel încât să avem un duh sfințit și o atitudine corectă. Vrem ca totul în noi să fie acceptabil înaintea Lui. Scopul încercărilor noastre este de a ne rafina. Dumnezeu vrea să scoată argint și aur.
Atunci Dumnezeu spune: „Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: ‘Acesta este poporul Meu!’ Şi ei vor zice: ‘Domnul este Dumnezeul meu!’” v. 9
Relația noastră cu Dumnezeu este prețioasă pentru El. Este prețioasă oare și pentru noi?
Când Dumnezeu a dat porunci pentru Sărbătoarea Cincizecimii, numită și Sărbătoarea Săptămânilor, singura ofrandă cerută era jertfa de pace. Era o jertfă trecută prin foc – nu din cauza vinovăției, ci pentru părtășia în prezența lui Dumnezeu. Levitic 9:22-24 scrie că, atunci când Aaron a adus primele jertfe pe altarul Cortului Sfânt, a coborât de la Domnul un foc ca să mistuie jertfele. În mod semnificativ, în Noul Testament, în Ziua Cincizecimii, limbi ca de foc au coborât din cer și s-au așezat deasupra capului credincioșilor (vezi Fapte 2:3). Acel foc arde și astăzi… fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”. Evrei 12:29
Astfel, cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Creatorul nostru și ne supunem Lui, cu atât mai mult îi putem da slavă și putem umbla într-un mod demn de chemarea noastră.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat