Ahitofel era sfetnicul împăratului; Huşai, Architul, era prietenul împăratului. (1 Cronici 27:33)
Lăsați adevărul să vă elibereze! Probabil că toți am trecut prin asta. Dacă suntem sinceri, există porțiuni din Biblie pe care le îndurăm pentru a ajunge la capitolele care simțim că ne vorbesc. Genealogiile din Numeri, instrucțiunile despre tratarea bolilor de piele din Levitic și împărțirea țării Canaanului din cartea Iosua ar fi doar câteva exemple pentru mulți dintre noi.
Îmi imaginez că foarte puțini oameni le-ar alege pe cele de mai sus în locul citirii Evangheliilor, a înfrângerii lui Goliat de către David sau a scrisorii încurajatoare a lui Pavel către Efeseni. Totuși, Biblia ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu … (2 Timotei 3:16). Da, Biblia include și listele lungi cu „cutare l-a născut pe cutare”. Chiar și părțile care poate nu ne atrag, sunt totuși hrană pentru duhul și sufletul nostru.
Să luăm, de exemplu, 1 Cronici 27. Acest capitol se concentrează pe activitatea regelui David și pe numeroșii comandanți din armata lui Israel, diverși supraveghetori ai posesiunilor regale și consilieri ai săi. Pasajul conține o listă lungă și nu tocmai captivantă de citit. Totuși, fiecare dintre acești bărbați a fost esențial în administrarea sarcinilor în interesul regelui.
Aproape de sfârșitul acestei liste de nume apare și Hușai Architul. Hușai este numit simplu ca prieten al regelui David. Dintre numeroasele roluri importante din regatul lui Israel, Dumnezeu s-a asigurat să includă faptul că Hușai era prietenul regelui David. Nu se poate exagera ce mare onoare era în vremurile străvechi să fii cunoscut ca prieten al unui rege. Citind acest capitol, înțelegem cât de semnificativă era relația lui Hușai cu David. A fi prieten al regelui a fost menționat alături de comandanții militari și consilierii politici.
Există o lecție de viață puternică pentru noi în aceasta. Este ușor să ne concentrăm pe a lucra pentru Domnul Isus, Regele nostru. A ne extrage identitatea din lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu poate fi foarte seducător. Totuși, Mântuitorul, în noaptea trădării Sale, S-a asigurat că ucenicii Săi știau că El îi numea prieteni. Iar dovada că erau prietenii Săi avea să fie modul în care se tratau unii pe alții. „Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. … Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.” (Ioan 15:14, 17)
Dintre mulții termeni pe care i-ar fi putut folosi, Domnul Isus a ales un termen de afecțiune relațională. Cu alte cuvinte, Regele nostru încă prioritizează prietenia în detrimentul pozițiilor de responsabilitate. Dumnezeu nu are nevoie de prietenia noastră pentru că se simte în nesiguranță. Însă prietenia cu El nu este ceva de tratat cu superficialitate. El este totuși Regele nostru căruia trebuie să ne supunem, iar îndeplinirea Marii Trimiteri este non-negociabilă.
Totuși, Domnul Isus ne cheamă să-L cunoaștem ca pe un prieten. El vrea să împărtășească secretele inimii Sale cu noi și ne invită să facem același lucru cu El. Făcând aceasta, vom exprima în mod natural inima Lui către cei din jurul nostru. Vă încurajez să-I cereți lui Dumnezeu astăzi să vă ajute să umblați într-o prietenie mai profundă cu El. Aceasta este o invitație sacră către inima lui Dumnezeu, pe care El dorește să o împărtășească cu noi. De fapt, pentru aceasta am fost creați!
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat