Vă gândiți uneori că planul lui Dumnezeu pentru viața dumneavoastră pare că nu are sens în momentul de față?
În 2 Cronici 25, citim despre Amația, regele lui Iuda, care adunase o armată mare și chiar angajase o sută de mii de luptători din Israel pentru o sută de talanți de argint. Tocmai își închisese vistieria când a primit acest mesaj printr-un profet, așa cum se spune în versetul 7: Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim”.
Ca orice persoană înțeleaptă, regele s-a gândit la banii pe care avea să-i piardă, așa cum citim în versetul 9: Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât”.
Ceea ce învățăm din această relatare este că atunci când ne asigurăm că suntem aliniați cu planul lui Dumnezeu, ceea ce pare a fi o pierdere se va transforma în câștig. Noi visăm ca cineva care nu deține controlul. Dar Dumnezeu visează ca Cineva pentru care nimic nu este imposibil. Diferența constă în încrederea noastră în Domnul.
De asemenea, este posibil să avem încredere în Dumnezeu, să-L lăsăm să acționeze, să vedem cu claritate mâna Lui la lucru și apoi să facem greșeala de a crede că ceea ce realizăm se bazează pe propria noastră capacitate, pricepere sau inteligență – când, în realitate, aceasta este lucrarea harului și a milei lui Dumnezeu.
Iată ce s-a întâmplat cu Ozia, fiul regelui Amația. A câștigat mai multe bătălii, dar a pierdut-o pe cea mai importantă dintre toate: bătălia pentru inima lui. În loc să arate recunoștință față de Dumnezeu, care i-a dat biruințe, Ozia a crezut minciuna că a câștigat prin propria lui putere. Era plin de mândrie până la punctul de a arde tămâie pe altar, lucru care îi era interzis și care i-a adus consecințe grave.
Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi, cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. (2 Cronici 26:19)
Acum, în contrast, în capitolul 27, citim despre Iotam, fiul lui Ozia, care părea să fi avut o atitudine diferită de tatăl și bunicul său. Biblia ne spune că el nu a intrat în sanctuar așa cum făcuse tatăl său, ceea ce indică faptul că a învățat din greșelile strămoșilor săi și vedem cum l-a răsplătit Dumnezeu. Iotam a ajuns puternic pentru că şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului Dumnezeului său. (2 Cronici 27:6) Povestea lui Iotam ne amintește că, împreună cu Dumnezeu, ne putem corecta cursul vieții și putem face ceea ce trebuie, indiferent de presiuni, de oriunde ar veni ele.
A rămâne concentrat pe planul lui Dumnezeu și a face din toată inima ceea ce Domnul ne poruncește trebuie să devină un motto în viața noastră.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat