Când creștinii evanghelizează, îi provoacă pe ascultătorii lor să aibă încredere în Domnul Isus pentru mântuire. Problema este că aproape fiecare cuvânt din îndemnul „încredeți-vă în Domnul Isus pentru mântuirea dumneavoastră” este susceptibil să fie înțeles greșit de oamenii din lumea de astăzi.
Astfel, “încredeți-vă” — este pentru creduli. “Domnul Isus” — “Nu putem fi siguri de ce a spus El și a trăit cu atât de mult timp în urmă, ca atare este irelevant”. “Dvs.” — “Dacă există ceva numit mântuire, cu siguranță nu este pentru mine. Nu presupuneți că știți ce am nevoie”. “Mântuire” — “Această viață este tot ce există, așa că nu are sens să fii “mântuit” de ea”.
În acest mod, mesajul de a ne încrede în Domnul Hristos pentru mântuirea noastră nu este doar respins astăzi, ci este desfigurat. Mulți oameni cred că evanghelizarea noastră furnizează o ideologie opresivă care îi exploatează pe cei vulnerabili, îi manipulează pe cei slabi și îi privilegiază pe cei neprihăniți. Omenește vorbind, ne lovim de multă furie și prejudecăți. Vestea bună este că Dumnezeu este Dumnezeul imposibilului (Marcu 10:27).
De parcă acest lucru nu ar fi de ajuns, trebuie să continuăm să-i evanghelizăm și pe credincioși. Astăzi, în lume, puțini oameni noi intră în biserică pe ușa din față, iar un număr tot mai mare ies pe ușa din spate. Ambele grupuri au nevoie de Evanghelie. O mare parte a provocării noastre de astăzi este să-L aducem pe adevăratul Isus, atât în fața celor din biserică, cât și a celor din afară. Iată trei moduri în care, prin harul lui Dumnezeu, putem face aceasta.
1. Cultivați un cadru social biblic
Un fenomen contemporan care contribuie atât la depopularea bisericilor cu creștini, cât și la împotrivirea necredincioșilor față de mesajul creștin este că există o cultură modernă care ne catehizează viguros și eficient în fiecare zi, din momentul în care ne trezim, până în momentul în care ne culcăm.
Această cateheză culturală vine atât în moduri subliminale, cât și explicite, prin instituții, prin divertisment și prin muncă. Este cultivată în ceea ce se vede, ce se măsoară și ce se recompensează în societate. Suntem formați să locuim lumea cu anumite așteptări, speranțe, vise și temeri.
Dacă bisericile, grupurile de părtășie creștină și familiile creștine nu oferă o contra-cateheză și o comunitate solidă, ritmată și modelată de influențe biblice, atunci opiniile, visele și viețile noastre vor rămâne hotărât laice în formarea lor, chiar dacă vom rosti adevăruri biblice duminică dimineața.
Există o nevoie disperată de a-i uceniciza pe creștini la nivelul a ceea ce Charles Taylor și alții numesc “imaginarul social” și de a modela și explica necredincioșilor cum Biblia ne modelează mai mult decât viziunea asupra lumii – mai mult decât ideile noastre – dar și visele, afecțiunile și obiceiurile în moduri proprii sănătoase, robuste, bogate și subtile. Abordarea noastră se va schimba în contexte diferite, dar un imaginar social creștin va include cultivarea unei viziuni a uceniciei care îndeplinește două sarcini cruciale.
În primul rând, un imaginar social biblic îi va ajuta pe creștini să distingă modul în care lumea ne catehizează în mod agresiv și spre ce fel de frici, vise, valori și speranțe suntem îndreptați. Dacă cei care cred în Hristos habar n-au cât de mult și de eficient ne modelează cateheza lumească, vor face foarte puțin în privința asta. La urma urmei, cea mai eficientă propagandă este a-i face pe oameni să creadă că status quo-ul nu poate fi schimbat, ci, pur și simplu „așa stau lucrurile”.
În al doilea rând, cultivarea unui imaginar social biblic îi va ajuta pe creștini, în comunitate, să dezvolte obiceiuri contra-catehetice de gândire, vorbire și comportament care sunt suficient de profunde pentru a prezenta un ritm și un model de viață diferit de cel al lumii. Aceste lucruri nu pot fi învățate doar la nivel intelectual, avem nevoie de comunități (biserica, familia, grupuri de părtășie) în care să trăim în mod regulat, repetat și intenționat. Altfel, lumea va fi pe video, iar Isus va fi pe audio.
Astfel, atunci când creștinii cultivă un imaginar social biblic, vor crește pentru a fi în mod profund, plăcut și destabilizator de diferiți de necredincioșii din jurul lor, așa cum se așteptau autorii Noului Testament (Matei 5:16; Ioan 13:35; 1 Pet. 2:12; 3:15).
2. Înțelegeți Evanghelia ca fiind atât antiteza, cât și împlinirea aspirațiilor culturii
Atunci când creștinii îl prezintă pe Domnul Hristos culturii lumii acesteia, unii adoptă o poziție de antiteză, presupunând că orice ar reprezenta cultura lumească, biserica trebuie să i se opună; oricare ar fi valorile culturii, biserica trebuie să le defăimeze. A doua poziție, uneori adoptată ca reacție la prima, este de a prezenta Evanghelia ca împlinirea liniară a aspirațiilor existente ale culturii. Ambele abordări vând ieftin Biblia și lasă cultura lumii acesteia rece.
În 1 Corinteni 1, un pasaj uimitor, plin de perspectivă, Pavel ne arată o cale mai bună. Apostolul ne clarifică că Evanghelia este antiteza valorilor culturale ambientale: „noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru neamuri o nebunie” (v. 23). Dar Pavel ne spune la fel de clar că Evanghelia este împlinirea supremă a acestor valori: „nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii” (v. 25).
Care sunt echivalentele moderne ale „înțelepciunii” și „puterii” pe care Pavel le-a văzut apreciate atât de mult în culturile din jurul lui? S-au scris multe cărți despre acest subiect important (de exemplu, Making Faith Magnetic de Daniel Strange și The Secular Creed de Rebecca McLaughlin). Dreptatea și libertatea sunt probabil două dintre principalele elemente moderne, dar să luăm în considerare și sanctuarul; apoi iertarea (rețelele sociale nu iartă niciodată, nu uită niciodată); și prioritatea pierdută a darului și a harului într-un imaginar social biblic față de paradigma modernă a pieței, a meritului și a concurenței. În fiecare dintre aceste domenii, mesajul lui Dumnezeu oferă atât o provocare, cât și confort pentru sufletele moderne obosite.
3. Ajutați-i pe creștini să se bucure și să trăiască viața modelată de Evanghelie
Această poziție nuanțată, paulină, față de cultura modernă nu este doar biblică; este entuziasmantă. A descoperi ritmurile și tiparele unui imaginar social distinctiv biblic, a simți provocarea și dulceața modului în care Biblia împlinește subversiv cele mai profunde dorințe ale societății moderne și îi potolește cele mai profunde temeri, este mereu o invitație de a ne minuna: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu!” (Romani 11:33).
Adevărurile creștinismului zgârie locurile în care oamenii moderni simt mâncărimi. A-i face pe creștini mai conștienți de aceste minunate adevăruri biblice și de frumusețea și potența lor pentru evanghelizare astăzi ar fi, sub suveranitatea lui Dumnezeu, o mică piesă din marele puzzle pentru a-i ajuta pe vecinii noștri să aibă încredere în Isus pentru mântuirea lor.
Așadar, dragi prieteni, urmând aceste trei încurajări înseamnă că, la fel ca Pavel în 1 Corinteni 1, când predicăm crucea slabă și nebună, ne angajăm și în valorile dominante ale culturii înconjurătoare, arătând că „nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii, şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii” (1 Cor. 1:25).
Articol publicat de thegospelcoalition.org, tradus și adaptat