Ați simțit vreodată apăsarea mâinii lui Dumnezeu asupra dumneavoastră? Autorul articolului publicat de RadioCBN.com împărtășește din experiența personală. „Simțeam greutatea prezenței lui Dumnezeu, apăsând greu asupra mea, într-o capitulare plină de lacrimi. La fel ca regele David în Psalmul 32, am realizat că puterea mea secase. Nu era nimic altceva de făcut decât să cedez.
A fost un sezon dificil în viața mea, încărcat cu decizii importante care aveau să afecteze viitorul familiei mele, conflicte cu oamenii la care țineam și memento-uri emoționale ale angajamentelor pe care mi le luasem și pe care nu le-am respectat. Într-o zi, hotărârea mea de a continua s-a prăbușit într-o înfrângere dureroasă și glorioasă. A fost glorios faptul că numai în înfrângere am găsit inima lui Dumnezeu pentru mine. Sfânta Scriptură spune astfel:
„Iată ce porunceşte Domnul. Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.” (Numeri 30:1-2)
Prin aceste cuvinte adresate poporului Său, Dumnezeu îi ajuta să înțeleagă cum să trăiască cu binecuvântarea Lui. Dacă urmau să asculte de Cuvântul Său, se puteau aștepta ca El să meargă cu ei și să le poarte de grijă. Dar dacă nu L-ar fi ascultat, Domnul li s-ar fi împotrivit. Acest lucru este valabil și pentru noi, copiii lui Dumnezeu. El dorește să ne sfințească, pentru că El Însuși este sfânt, despărțit de lume. Așadar, Domnul ne cheamă să ne ținem cuvântul – mai ales față de El.
În ziua în care am capitulat, Dumnezeu mi-a amintit de Cuvântul Său despre jurăminte. El a folosit povestea lui Iona, când acesta a fugit cât a putut de departe de ceea ce Dumnezeu îl chemase să facă – să vestească iminența pedepsei divine asupra dușmanilor săi din Ninive. În cele din urmă, prins în pântecele peștelui, Iona a cedat voinței lui Dumnezeu și a spus: „Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.” (Iona 2:9)
Tot așa, și eu am fugit de chemarea de a predica public Cuvântul lui Dumnezeu, timp de ani de zile. Dar Dumnezeu mi-a reamintit că am promis în ziua mântuirii mele că Îl voi lăsa pe Domnul să facă orice dorește cu viața mea. Tatăl nostru ceresc îi pedepsește pe copiii Săi spre binele lor, așa cum trebuie să facă un tată bun – așa că El m-a disciplinat. Cuvântul Sfânt spune astfel:
Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evrei 12:11)
Dumnezeu ne disciplinează pentru binele nostru și își rezervă dreptul de a face tot ce este necesar pentru a ne face sfinți ca El Însuși. Vestea bună este că Dumnezeu ni l-a dat pe Domnul Isus și lucrarea Lui de mântuire ca un nou legământ (Isaia 42:6), un acord prin care eșecul nostru nu încalcă legământul, pentru că Mântuitorul nostru împlinește termenii înțelegerii pentru noi. Ce minune! Dar asta înseamnă că noi ar trebui să ne dedicăm viețile în slujirea recunoscătoare a Celui care a ales să Se lege de noi pentru totdeauna.
Să ne amintim astăzi ce a făcut Domnul Isus la cruce și să privim înapoi la promisiunile pe care le-am făcut lui Dumnezeu și altora. După cum a spus Mântuitorul, ar trebui doar să ne ținem cuvântul, și nu să facem jurăminte. Dar aceasta înseamnă, desigur, că fiecare cuvânt este o promisiune.
Deci, ce promisiuni ați făcut? Să ne întoarcem la Dumnezeu cu pocăință și să ne încredem în Domnul Hristos pentru a ne da putere să facem toate lucrurile și să ne împlinim jurămintele. Să-I permitem lui Dumnezeu să ne facă sfinți în acest domeniu al vieții noastre. Duhului Său îi place să umple un vas sfânt!
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat