Când cineva se mută dintr-un oraș în altul, sau mai mult, dintr-o țară în alta sau pe un alt continent, adesea are nevoie de sfaturi și instrucțiuni pe care să le urmeze, despre cum să se integreze în noua locație. Există obiceiuri, așteptări și moduri de gândire care ar putea necesita ajustări pentru ca noul venit să se bucure de părtășie în noua comunitate. În același mod, și poporul Israel, ieșind in robia Egiptului, a trebuit să învețe cum să trăiască în noua lor țară, în calea lui Dumnezeu.
Dumnezeu i-a scos pe israeliți din Egipt pentru ca aceștia să fie liberi să I se închine și să se bucure de părtășia cu El. Dar pentru a fi într-o astfel de relație sfântă, ar fi trebuit să devină genul de oameni care se vor bucura de un Dumnezeu sfânt (v. 6). Așadar, Domnul a luat inițiativa de a-i pregăti. Primul pas a fost să-l învețe pe Israel cum arată sfințenia. (Exod 19:1-25)
După eliberarea din sclavie, Dumnezeu S-a întâlnit cu poporul Israel la Muntele Sinai (v. 1) și le-a dat porunci despre cum ar trebui să trăiască. Întâlnim pentru prima dată aceste învățături în cartea Exodului. Scopul acestor „reguli” a fost de a pregăti și de a învăța pe Israel cum să devină genul de oameni care se vor bucura de părtășia cu Dumnezeu. Aceste instrucțiuni reflectă caracterul Său. Dacă oamenii vor să fie cu El, trebuie să înțeleagă cum este El și să se schimbe în mod corespunzător. Ei trebuiau să devină mai asemănători lui Iehova.
Cum putea oare un număr mai mare de un milion de ființe umane care trăiseră fără revelația lui Dumnezeu timp de 400 de ani să atingă acest standard? Dumnezeu nu i-a lăsat să ghicească sau să-și dea seama singuri. În schimb, le-a dat porunci clare și amănunțite despre cum să se comporte și cum să gândească.
În Cele Zece Porunci și în multe alte instrucțiuni pe care le găsim în Exod, Dumnezeu l-a învățat pe Israel să prețuiască ceea ce El prețuia. Domnul Se aștepta ca ei să-și schimbe modul în care gândeau și acționau (23:13). Este important să ne dăm seama că El nu impunea reguli de dragul Lui. Mai degrabă, le arăta caracterul Său de dragul lor, pentru ca ei să poată avea părtășie cu El. Nu este surprinzător că poporul a fost de acord să facă acest lucru (19:8).
La rândul nostru, am putea să aprofundăm acest gând la început de an. Cum s-au schimbat valorile noastre pentru a fi mai asemănătoare valorilor Domnului cu care avem părtășie, în viața noastră de credință? Vă desfătați în lucrurile care Îl încântă pe Dumnezeu?
Articol publicat de todayintheword.org, tradus și adaptat