Păcatul spiritului de judecată

Într-o zi, liderii religioși au adus înaintea Domnului Isus o femeie prinsă în adulter și au încercat să-L pună la încercare. Ei au spus că Legea lui Moise cere ca o astfel de femeie să fie ucisă cu pietre și L-au întrebat ce părere are. Domnul Isus le-a răspuns simplu, dar profund: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce primul cu piatra.” Rând pe rând, cei prezenți au plecat, conștienți de propriile greșeli. Singurul care avea dreptul să o condamne era Hristos, dar El a ales să-i ofere har și o nouă șansă.

Acest episod ne ajută să înțelegem mai bine cuvintele Domnului Isus din Evanghelie: „Nu judecați.” El nu spune că nu trebuie niciodată să discernem între bine și rău sau să-i îndrumăm pe alții atunci când este nevoie. Avertismentul Său este împotriva judecății pline de mândrie și ipocrizie. Măsura pe care o folosim față de ceilalți va fi și măsura cu care vom fi judecați.

Mântuitorul ilustrează acest adevăr printr-o imagine sugestivă: un om încearcă să scoată un pai din ochiul altuia, în timp ce el însuși are o bârnă în propriul ochi. Mesajul este clar: înainte de a corecta greșelile altora, trebuie să ne cercetăm propria viață și să ne lăsăm schimbați de Dumnezeu.

Mai mult, Biblia ne învață că și atunci când oferim un sfat sau o mustrare, trebuie să alegem momentul potrivit. Dacă omul nu este pregătit să asculte, cele mai bune cuvinte pot fi respinse, iar ceea ce este valoros poate fi irosit.

Așadar, să renunțăm la spiritul critic și să cultivăm smerenia. Atunci când privim mai întâi la propria inimă și îi tratăm pe ceilalți cu har și dragoste, devenim o reflecție a caracterului lui Hristos.

Articol publicat de todayintheword.org, tradus și adaptat