Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii. (Proverbe 16:18)
Cuvântul “cădere” din acest verset nu se referă doar la a ne împiedica și a cădea, ci mai degrabă la o spirală descendentă a păcatului, care ar putea în final să ne distrugă viața.
O persoană mândră este căpitanul sufletului său. Ea crede că este un conducător absolut și că știe mai bine decât oricine altcineva, inclusiv decât Dumnezeu.
Pentru fiecare dintre noi, panta alunecoasă a mândriei începe adesea în momentul în care credem că știm mai bine decât Dumnezeu.
Pornim în călătoria noastră independentă și voită, doar pentru a afla că mândria și lipsa noastră de supunere față de Dumnezeu ne conduc spre ruină. O persoană mândră stă adesea să-i judece pe ceilalți, chiar și pe cei care încearcă să asculte de Dumnezeu.
Remediul pentru mândrie vine cu un avertisment puternic: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. (Iacov 4:6)
Umilința este antidotul și opusul mândriei. Smerenia se concentrează spre exterior, punând întrebarea: ce au nevoie, ce vor alții? Smerenia introduce harul lui Dumnezeu, în contrast cu distrugerea produsă de mândrie.
Cât de mult ne inspiră cuvintele Domnului Isus, adresate ucenicilor Săi în Evanghelia după Marcu, capitorul 10, ca răspuns la discuția lor despre cine va sta lângă Isus în rai! Cearta lor sună ca o întrecere de la școală: „Eu primul, ba eu primul”! Iată răspunsul Domnului:
Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”(Marcu 10:42-45)
Domnul Isus spune că nu trebuie să imităm lumea — în lupta pentru putere, în a domina și a câștiga o poziție specială. În schimb, trebuie să fim ca El, niște slujitori. El este Regele Regilor și totuși El a venit să slujească și să renunțe la viața Sa pentru a-i elibera pe alții. Aceasta e smerenie! Ne lăsăm deoparte drepturile și privilegiile și luăm în considerare nevoile altora.
Nu putem să-L urmăm pe Dumnezeu și să fim ca Isus dacă nu suntem dispuși să lăsăm la o parte mândria. Mântuirea însăși necesită smerenie. Recunoașterea nevoii noastre, pocăința și întoarcerea de la păcat este un act de smerenie.
A răspunde cu umilință la darul gratuit al mântuirii ne va conduce la o viață de slujire și binecuvântare. Deci, să trecem peste noi înșine și să îmbrățișăm smerenia… pentru că aceasta este o viață curajoasă.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat