Dumnezeu face o promisiune extraordinară cu privire la Mesia atunci când profetul Natan îi spune regelui David:
„Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; … Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.” (2 Samuel 7:12-14, 16)
Mai târziu, Dumnezeu îl trimite pe Natan la David cu un alt mesaj, la nașterea lui Solomon: A fost iubit de Domnul … i-a pus numele Iedidia. (2 Samuel 12:24-25)
În ebraică, Iedidia înseamnă „preaiubitul Domnului”. Cu toate acestea, Solomon nu folosește acest nume, ci în toate scrierile sale, el se referă la sine ca Solomon. Deci, cine este Iedidia?
Profeția lui Isaia din capitolul 42 începe astfel: „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu” („iubit de Domnul”).
Domnul Isus Însuși citează acest lucru în timp ce se retrage de mulțimile mari care Îl urmau. Dacă Îl aclamau ca stăpân al lor, se așteptau ca El să restabilească linia davidică pe tronul din Ierusalim și să răstoarne opresiunea romană. Totuși, Domnul Hristos știe că, înainte de a veni în putere și glorie, trebuie să-Și împlinească chemarea ca Slujitor suferind.
Mântuitorul citează pe larg din Isaia: „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata. Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.” (Matei 12:18-21)
Profeția trebuia împlinită. El trebuie să facă toate aceste lucruri pentru că El este Iedidia; El este iubitul lui Dumnezeu. Acest lucru este confirmat de mai multe ori în Noul Testament.
Când Domnul Isus este botezat, o voce din cer spune: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.” (Marcu 1:11) Evangheliștii Matei, Marcu și Luca consemnează cu toții că, atunci când are loc schimbarea la față a Domnului Isus pe munte, o voce din nor declară: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Și observați cum își încheie Petru relatarea sa ca martor ocular al Transfigurării: „Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt. Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.” (2 Petru 1:17-19)
Da, profețiile străvechi au fost confirmate. Isus este Iedidia, Fiul Preaiubit. Și Dumnezeu spune: „Acesta este Cel Ales. De El să ascultați.”
La începutul epocii Noului Testament, oamenii simțeau că Dumnezeu făcea ceva nou. Ei așteptau venirea Fiului lui David. Matei 20:30 descrie doi orbi care stăteau lângă drum. Când aceștia aud că trece Nazarineanul, strigă: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” (Matei 20:30)
În mod similar, Marcu 10:47 spune că Bartimeu, un cerșetor orb din Ierihon, strigă: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” (Marcu 10:47) Și el cunoștea profeția lui Isaia că surzii vor auzi și orbii vor vedea.
Domnul Isus este împlinirea marelui plan al lui Dumnezeu. Și Domnul zidește o casă pentru Numele Său, așa cum a profețit Natan cu o mie de ani înainte de nașterea lui Hristos. Domnul Isus este arhitectul, făcând din noi un templu. El este Alfa și Omega, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. El este Emanuel, Dumnezeu cu noi și în noi. Și pentru că suntem în Hristos, Dumnezeu ne consideră pe noi cei iubiți ai Săi.
Așa cum scrie Pavel în Galateni 2:20, „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”
Aceasta este cea mai bună veste pe care lumea a auzit-o vreodată. Când credem în ea, suntem așezați împreună cu El în locurile cerești și El nu ne va refuza nimic. Avem putere, autoritate și vindecare pentru că stăm în acest loc al lui Iedidia, toți cei iubiți de Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat