În viața noastră, cu toții avem momente în care ne simțim copleșiți de emoții contradictorii. O expresie care ne este tuturor familiară spune: „Ar trebui să-ți fie rușine de tine!” Această frază simplă, dar puternică, evocă instantaneu un sentiment de regret și dezamăgire față de sine.
Rușinea este distructivă. Îi trage pe oameni în jos și le distruge atât speranțele, cât și visele, lăsându-i dezarmați. Îi ține cu capul plecat, afectându-le capacitatea de a se ridica și a merge mai departe.
În Isaia 43, citim despre poporul lui Dumnezeu care se afla într-o perioadă de exil în Babilon. Au fost forțați să părăsească tot ce iubeau și, în acest proces, și-au pierdut identitatea. Cândva erau proprietari de pământ, negustori și meșteșugari; acum însă erau sclavi, servitori și imigranți într-o țară străină, strămutați și descurajați. Rușinea s-a instalat în sistemul lor de credințe, până când Dumnezeu le-a reamintit cine erau ei cu adevărat:
Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu”. (Isaia 43:1)
Mesajul este același pentru fiecare dintre noi, cei care am ascultat vocea rușinii. Dumnezeu ne transmite: „Ia aminte la Cel care te-a creat!”.
Cu alte cuvinte, nu trebuie să ascultăm minciunile Satanei, care ne umilește. În schimb, este esențial să-L ascultăm pe Dumnezeu! El ne-a modelat și iubește tot ceea ce a creat. Știe totul despre noi și ne-a făcut în mod minunat. Nu avem de ce să ne temem, deoarece ne-a răscumpărat cu sângele Fiului Său, plătind prețul libertății noastre. Ne-a salvat din sclavia păcatului și a distrugerii. Mai mult, El ne cheamă pe nume și ne cunoaște personal.
Acesta este nucleul identității noastre, ca urmași ai Domnului Isus. Ne putem trăi viața liberi de apăsarea rușinii, din cauza ultimelor cuvinte ale lui Isus pe cruce: „S-a isprăvit!”
Nu mai trebuie să ne lăsăm ținuți în robia păcatului și a rușinii; nu mai trebuie să ne simțim ca un eșec. Totul s-a terminat. Moartea lui Isus pe cruce și învierea Sa din mormânt au zdrobit vrăjmașul și sursa rușinii.
Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.
A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. (Coloseni 2:13-15)
Isus a luat rușinea asupra Lui și a anulat toate acuzațiile, pironindu-le pe cruce. Dacă credem cu adevărat acest lucru, putem trăi fără rușine. Atunci când alegem să ne lăsăm influențați de vocea rușinii, de fapt, afirmăm că moartea lui Isus nu a fost suficientă. E ca și cum am spune: „E frumos, dar nu mi se aplică și mie. Nu sunt iertat, nu sunt vrednic și trebuie să port rușinea și vinovăția pentru păcatul meu”.
Vestea minunată este că putem trăi fără rușine atunci când alegem să credem că îi aparținem lui Dumnezeu. Și aceasta este o viață curajoasă!
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat.