Uneori, viața se schimbă atât de repede, încât ajungem să ne întrebăm: „Unde este, de fapt, casa mea?” Un loc de muncă se pierde. O casă este vândută. Planurile se schimbă. Și, dintr-odată, ceea ce părea sigur nu mai este deloc sigur.
Cu toate acestea, tocmai în astfel de perioade, Dumnezeu ne îndeamnă să ne ridicăm privirea în sus.
Un drum lung poate deveni o lecție despre măreția Lui. Munții, marea, deșertul, cerul, fiecare plantă și fiecare peisaj ne spun același lucru: ce minunat este Creatorul! Și atunci apare un gând: dacă lumea aceasta, cu toată frumusețea ei, este atât de uimitoare, cum trebuie să fie cerul, acolo unde păcatul nu mai există?
Aici, pe pământ, există războaie, teamă, suferință și nesiguranță. Și este atât de ușor să lăsăm toate acestea să-și facă loc în inimă. Dar Biblia ne invită să ne oprim și să privim din nou spre Dumnezeu:
„Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” — Psalmul 34:8
Dumnezeu nu se schimbă atunci când împrejurările se schimbă. El rămâne bun. El rămâne credincios.
Și mai există ceva în rai: o casă adevărată, care nu poate fi pierdută.
Filipeni 3:20 spune:
„Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.”
Poate că astăzi nu toate lucrurile sunt la locul lor. Poate că există întrebări fără răspuns și drumuri al căror sfârșit nu se vede încă. Dar pentru cel care se încrede în Dumnezeu, acest pământ nu este destinația finală.
Există un „acasă” care ne așteaptă. Și acolo vom fi pentru totdeauna cu Dumnezeu.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat