Vi s-a întâmplat vreodată să fiți la locul potrivit, să faceți ceea ce trebuie, și totuși să nu fiți înțeles?
Sfânta Scriptură menționează de trei ori că Maria, sora Martei și a lui Lazăr, a stat la picioarele Domnului Isus. De fiecare dată, Mântuitorul a primit-o în prezența Lui cu bucurie. Și totuși, de fiecare dată, a existat o neînțelegere.
În Luca 10:38-42, când Domnul Isus și ucenicii Săi au vizitat familia Mariei în Betania, sora ei, Marta, a certat-o pentru că stătea la picioarele Învățătorului, în loc să o ajute cu pregătirea mesei.
Dar Domnul Isus a corectat-o pe Marta, spunându-i că, în timp ce ea era ocupată cu multe lucruri, Maria a ales ce era mai bun, rămânând în prezența Lui. Domnul a spus că ceea ce a ales Maria nu îi va fi luat.
A doua oară când o vedem pe Maria la picioarele Domnului Isus, fratele ei, Lazăr, murise. Ea și Marta îl chemaseră pe Învățătorul să vină să-l vindece pe fratele lor. Dar zilele au trecut, starea lui s-a agravat și, în cele din urmă, Lazăr a murit. Domnul Isus împreună cu ucenicii a ajuns la ei abia în a patra zi după moartea lui.
În Ioan 11:32, citim cum Maria a căzut la picioarele Domnului, plină de durere, spunând: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
Durerea Mariei și a celorlalți a atins inima Domnului Isus și El a plâns, chiar dacă în curând avea să ceară să fie dată la o parte piatra de la mormânt și să-l cheme pe Lazăr din morți (Ioan 11:35, 43-44).
Domnul Isus a realizat, mai bine decât oricine, că acea stare de moarte era doar temporară. Atunci de ce a plâns? Poate că era rănit de durerea pe care moartea o provoca celor pe care îi iubea. Poate că prietenii Lui interpretau greșit întârzierea Lui ca pe o lipsă de grijă. Astfel de neînțelegeri ale motivațiilor pot provoca întristare, mai ales când intenția noastră este doar pentru binele lor.
În cele din urmă, în Ioan 12, o vedem pe Maria la picioarele Domnului Isus încă o dată, când El și ucenicii Săi ajung în Betania pentru o cină specială înainte de răstignire. Maria a deschis un vas cu parfum forte scump de nard pur, care valora salariul pe un an pentru majoritatea oamenilor. Ea a uns picioarele Domnului cu mirul prețios, în timp ce vărsa lacrimi de recunoștință și închinare.
Dar, încă o dată, s-a iscat o neînțelegere, deoarece Iuda Iscarioteanul, care mai târziu urma să-L trădeze pe Învățătorul, a comentat risipa din gestul Mariei. El a spus că ar fi fost mai bine ca acel mir parfumat să se vândă și banii să fie dați săracilor. Biblia însă ne dezvăluie motivul său adevărat, și anume acela de a lua banii pentru sine (Ioan 12:4-6).
Și la fel cum Domnul Isus o corectase anterior pe Marta pentru că își criticase sora, El l-a corectat acum și pe Iuda. „Las-o în pace”, a spus El în Ioan 12:7, „ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.” El a menționat, de asemenea, că săracii vor fi mereu cu ei, dar El nu va fi întotdeauna cu ei. Așadar, încă o dată, Domnul a confirmat că Maria făcuse o alegere mai bună.
Cât de prețios este să știm că Domnul Isus a recunoscut adevăratele motive ale Mariei și chiar a apărat-o atunci când ceilalți o criticau. Și cât de minunat este faptul că Maria a ajuns să înțeleagă mai bine scopul Mântuitorului, pe măsură ce petrecea timp la picioarele Lui.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat