„Căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia.” (2 Împărați 22:13)
Versetul biblic din introducere descrie o secvență din istoria poporului Israel. Trecuseră mai bine de 50 de ani de când poporul lui Dumnezeu nu se mai închinase Domnului și nici nu mai urmărea să asculte de Cuvântul Său. În schimb, ei ofereau tot ce aveau idolilor de argint și de aur și altor zei introduși de popoarele din jurul lor. Poporul lui Israel a adus idolii chiar și în casa lui Dumnezeu, iar liderii religioși și-au ignorat convingerile și i-au lăsat pe oameni să se afunde tot mai mult în depravare. Când aveau nevoie de răspunsuri, căutau cu disperare intermedierea celor ce întrebau morții și duhuri rele, în loc să se îndrepte către Dumnezeul cel viu. Sacrificarea copiilor și imoralitatea sexuală devenise ceva obișnuit, iar judecata lui Dumnezeu amenința la orizont.
Această scenă descrie țara lui Iuda în antichitate, despărțită de triburile lui Israel, în timpul domniei regilor, cu câteva decenii înainte ca aceștia să fie cuceriți de Babilon ca pedeapsă pentru răutatea lor. Într-o anumită perioadă, în locul conducătorului rău care fusese ucis, a fost întronat un rege nevârstic, un băiat pe nume Iosia. În mod uimitor, Dumnezeu a atins inima tânărului rege, iar acesta a început să-L slujească pe Dumnezeu la vârsta de 16 ani, devenind atât de pasionat încât, la vârsta de 20 de ani, conducea poporul pentru a curăța națiunea de idoli. El s-a opus status quo-ului, iar acest lucru a început să transforme națiunea.
În scurt timp, Iosia a condus poporul către începerea lucrărilor de reconstruire a templului pentru o închinare adecvată înaintea lui Dumnezeu. În acest proces, a redescoperit Cartea Legii, Scriptura disponibilă la acea vreme. Când a citit Cuvântul lui Dumnezeu și a recunoscut amploarea teribilă a neascultării și a necinstirii poporului față de Dumnezeu, i s-a frânt inima și și-a sfâșiat hainele în durere și pocăință. Apoi, regale Iosia a adunat națiunea pentru a face din nou legământ cu Dumnezeu, pentru a se angaja din nou să proclame și să asculte de Cuvântul Său.
Judecata urma să vină totuși din cauza a ceea ce făcuse națiunea, dar când Iosia a ales să înoate împotriva curentului și să-L urmeze pe Dumnezeu în pocăință smerită, aceasta a schimbat totul pentru el și pentru întreaga sa generație. Scriptura spune că Dumnezeu i-a răspuns lui Iosia cu aceste cuvinte:
„Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit”, zice Domnul. „De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.” (2 Împărați 22:19-20)
În vremea domniei lui Iosia, care a mai durat încă 30 de ani, mâna judecății lui Dumnezeu a fost oprită. Milostivirea Lui a fost prelungită pentru că o singură persoană a ales să se supună cu umilință căilor lui Dumnezeu. În același fel, astăzi, națiunile s-au îndepărtat mult de căile lui Dumnezeu și judecata stă să se apropie. Dar există întotdeauna speranță pentru că Dumnezeu este pe tron, este în control, iar mila Lui este nouă în fiecare dimineață. Și totul începe cu o singură persoană. Începe cu dumneavoastră.
Ați simțit mustrarea și avertismentul lui Dumnezeu de a vă smeri, de a vă pocăi, și în schimb, ați lovit cu piciorul împotriva unui „țepuș”, așa cum a făcut apostolul Pavel (Faptele Apostolilor 9)? Puteți să renunțați la mândria dvs și să recunoașteți rolul dvs în soarta propriei națiuni? Ne vom reconecta cu Dumnezeu și ne vom dedica sincer Cuvântului Său, astfel încât legământul nostru să fie reînnoit și promisiunile lui Dumnezeu pentru noi să fie reaprinse? Există speranță pentru națiunea noastră, dar este nevoie de pocăință, iar aceasta începe chiar acum.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat