Autorul articolului publicat de cbn.com relatează din experiența proprie. „Ceea ce a ales să facă bunica mea încă mă uimește. A avut grijă de bunicul meu, fostul ei soț, în casa ei, până la moartea acestuia. A făcut tot ce i-a stat în putință să-l îngrijească, pe măsură ce problemele lui de sănătate s-au agravat. Harul pe care ea i l-a arătat nu putea proveni decât de la Domnul Isus, mai ales având în vedere povestea lor.
Bunicul meu fusese un om minunat, slujind Domnului și păstorind o biserică penticostală timp de mai mulți ani. Era cunoscut pentru predicile sale înflăcărate și pentru pasiunea sa pentru Domnul. Cu toate acestea, la un moment dat, a permis ca alcoolul să devină un idol în viața sa. S-a îndepărtat de Domnul și a devenit un alcoolic înverșunat. Fiind crescut într-un mediu dur, furia îi venea natural când bea. Mama mea a împărtășit multe povești despre abuzurile pe care le-au îndurat din partea lui în copilărie. Situația a devenit la un moment dat atât de periculoasă, încât bunica mea și cei patru copii au fost nevoiți să fugă pentru a-și salva viața. S-au furișat pe fereastra casei și s-au ascuns în casa unei rude, după care nu s-au mai întors niciodată.
Dacă ar fi fost vreun personaj biblic cu care bunica mea s-ar fi putut identifica, acela era David. El a fost ținta mâniei și geloziei regelui Saul, fiind nevoit în cele din urmă să fugă pentru a-și salva viața (vezi 1 Samuel 20). A petrecut câțiva ani fugind de Saul, chiar dacă fusese uns de Samuel ca viitor rege al Israelului (1 Samuel 16:13). Cu toate acestea, David și-a păstrat inima curată față de regele Saul, alegând întotdeauna să-l cinstească.
Citim în Sfânta Scriptură, în cartea 2 Samuel, că David și oamenii lui au plâns pentru Saul și Ionatan când au auzit că aceștia fuseseră uciși în luptă. Au plâns pentru același rege Saul care încercase să-l omoare pe David în multiple ocazii. La vestea morții lui, răspunsul lui David a fost unul de doliu și post. În loc să sărbătorească faptul că eliberarea de sub Saul sosise, David a compus un cântec de jale pentru a-i onora pe regele Saul, pe Ionatan și pe fiii lui. (2 Samuel 1:17-27).
Observați cuvintele pe care David le folosește pentru a-l descrie pe regele Saul. De patru ori se referă la el ca la un „erou”, ca la un viteaz (2 Samuel 1:19, 21, 25, 27).
Saul şi Ionatan, care s-au plăcut şi s-au iubit în timpul vieţii lor, n-au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori decât vulturii, mai tari decât leii.
Iubiți și plini de har? Același om care încercase să-l pironească pe David de perete? Rapizi? Puternici? Amintirea lui David despre Saul era plină de tandrețe.
Bunica mea a dat dovadă de același tip de onoare pe care îl vedem la regele David. Să facem un salt de două decenii în viitor, la povestea bunicii mele: în ciuda abuzurilor, în ciuda faptului că a trebuit să se descurce ca mamă singură și să-și găsească un serviciu, în ciuda faptului că a îndurat consecințele nesfârșite ale acțiunilor lui, bunica mea a ales să-l vadă pe bunicul meu într-o altă lumină. L-a luat pe bunicul meu în casa ei pentru a-l îngriji atunci când el nu mai putea singur.
Bunicul meu a ajuns să se împace din nou cu Hristos pe patul de moarte. Nu am nicio îndoială că dragostea pe care i-a arătat-o bunica mea l-a ajutat să-și înmoaie inima pentru a se întoarce la Domnul Isus.
Când privim prin ochii Mântuitorului, noi putem oferi același har și altora. Vedem iertarea Lui, inima Lui plină de îndurare față de noi și îi vedem pe ceilalți într-o altă lumină.
Dar dumneavoastră? Există cineva pe care ați vrea ca Dumnezeu să vă ajute să-l vedeți altfel? Cereți-I aceasta astăzi. Nu vă mirați dacă El începe prin a vă arăta cum vă vede El pe dumneavoastră!
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat