Vă place să fiți în centrul atenției și să primiți aplauze? Autoarea articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală.
„Întotdeauna mi-a plăcut să fiu în centrul atenției. În copilărie, îmi doream atenția totală a adulților din jurul meu. Căutam validarea lor bazată pe realizările mele și am descoperit că reacțiile lor îmi afectau încrederea în sine. Pe măsură ce am crescut, am căutat diferite modalități de a mă afirma. Voiam să fiu cunoscută pentru lucrurile bune pe care le făceam.
Dar Sfânta Scriptură ne amintește în Ioan 3:30: „Trebuie ca El (Hristos) să crească, iar eu să mă micşorez.” Acest adevăr a pus la îndoială mentalitatea în care trăiam – una în care valoarea mea provenea din a fi văzută, mai degrabă decât din a-I sluji Celui care vede totul.
Chiar și după ce mi-am predat viața lui Hristos, înclinația de a căuta atenție nu m-a părăsit, deși s-a schimbat. Cu un nou cerc de prieteni și cunoștințe, am văzut nevoia să fiu cunoscută pentru lucrurile din credința mea.
În credința mea imatură, am făcut ca totul în viața mea să fie despre mine, nu despre Domnul Isus! Nu înțelesesem că eu făceam parte din marele plan al lui Dumnezeu – și nu invers. Domnul era cel care Își punea planul în acțiune și m-a invitat și pe mine.
Odată, luând parte la un program de ucenicizare, ne-am scris mărturiile pentru a le împărtăși cu alții. Din păcate, prima mea mărturie scrisă a fost atât de centrată pe mine încât a fost jenantă! Am permis ca dorința mea de autovalidare și de siguranță în abilitățile mele să umbrească adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și ceea ce a făcut El în viața mea! Am făcut ca mărturia despre puterea transformatoare a Domnului Isus Hristos din viața mea să fie despre mine, mai degrabă decât despre El!
Nu după mult timp, am văzut un afiș mare cu versetul Ioan 3:30 în biroul unui coleg. Inițial, mi s-a părut ciudat. În mintea mea, nu era unul dintre versetele bine-cunoscute precum Ioan 3:16, Ieremia 29:11 sau Proverbe 3:5-6 pe care le vedem de obicei expuse.
L-am întrebat pe colegul meu despre verset și mi-a povestit cum odinioară era foarte centrat pe sine, dar perspectiva lui s-a schimbat după ce a întâlnit dragostea Domnului Hristos. În timp ce îmi împărtășea mărturia lui, Duhul Sfânt mi-a mișcat inima și am văzut cum și eu mi-am permis să stau în centrul vieții mele, în loc să mă dau la o parte pentru ca Regele de drept să-Și poată lua locul în prim-plan. Am plecat de la acea conversație cu o nouă dorință de a-mi micșora propriul statut egocentric, astfel încât Domnul Isus Hristos să fie preamărit.
A-mi preda viața lui Hristos a fost mult mai ușor decât procesul continuu de a mă supune zilnic voinței Sale, mai degrabă decât voii mele. A umbla în smerenie, cu o inimă dedicată preamăririi gloriei lui Hristos și nu a mea, nu este întotdeauna ușor. După cum ne amintește Pavel în Galateni 2:20: nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. A trăi pentru Hristos înseamnă a muri față de sine în fiecare zi, astfel încât prezența Lui să definească cine suntem.
Nu există loc pe tronul inimilor noastre și pentru noi și pentru Rege. În fiecare zi, suntem invitați să ne retragem pentru ca Domnul Isus să poată domni pe deplin.
Poate că ați simțit și dumneavoastră imboldul blând din partea Duhului Sfânt să vă amintiți să renunțați la nevoia de recunoaștere, control sau aplauze. Pe măsură ce învățăm să umblăm în smerenie, haideți să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute să-L păstrăm pe El în prim-plan.
Când Domnul Hristos este glorificat, ne găsim adevăratul loc – nu în centrul scenei, ci în culise, în umbra Lui radiantă.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat