Cum ați schimba „regulile” de a defini binele și răul dacă ați avea puterea aceasta – dacă ați fi împărat pentru o zi? Ar fi ele diferite de standardele pe care le luăm din Sfânta Scriptură? Dacă suntem sinceri, la fel ca Adam și Eva, noi am face lucrurile altfel decât le face Dumnezeu.
De la căderea omului în păcat, omenirea și-a folosit constant lentilele personale defecte pentru a decide ce este moral și etic. Un element fundamental al credinței este suspendarea judecății noastre cu privire la ceea ce este corect și drept atunci când intră în conflict cu etalonul biblic al neprihănirii.
În Luca 13, citim că Domnul Isus a vindecat o femeie care fusese legată de un spirit rău timp de 18 ani. Văzând aceasta, un fruntaș al fariseilor nu a reușit să-și revizuiască propria judecată și s-a încăpățânat în indignarea lui că Domnul lsus a vindecat-o pe captivă în ziua Sabatului. „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul”, a spus el mulțimii. „Veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!” (Luca 13:14)
Această împietrire a inimii lor i-a împiedicat pe farisei să înțeleagă principiul superior al Poruncii Primordiale a Iubirii, de a face binele și de a ușura suferința, ca singurul răspuns adevărat. După cum a spus Domnul Isus: „Făţarnicilor, oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?”
Mântuitorul i-a răspuns: „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” (Luca 13:15-16) Prin urmare, este nevoie de o mare umilință să ne dezicem de pozițiile care ne convin, dar care sunt contrare dreptarului lui Dumnezeu de neprihănire. Vom avea curajul să spunem, „Da, Doamne, ai dreptate, iar eu am greșit”?
Un exemplu în acest sens ar fi divorțul. Cultele creștine au concepții diferite despre divorț. De exemplu, biserica catolică îl interzice complet. O părere este că divorțul ar fi permis, printre altele, în situația abandonului unuia dintre parteneri. În cele din urmă Dumnezeu va decide adevăratele circumstanțe și motivațiile inimii cuiva. Dacă divorțul nu ar fi justificat în acest caz, ar trebui să recunoaștem că a doua căsătorie a acelei persoane ar fi adulteră și copiii rezultați din ea ar fi nelegitimi, o realizare foarte dureroasă. Dar dacă cineva se pocăiește și își cere iertare, atunci Domnul Isus va ierta și va „acoperi păcatul” care a avut consecințe grave pentru familia respectivă. Dacă refuzăm cu încăpățânare să acceptăm etalonul lui Dumnezeu, declarăm că iubim păcatul și normele neprihănirii noastre mai mult decât pe Domnul, ceea ce va duce la o mare durere la scaunul final de judecată al lui Hristos (vezi Ioan 3:19-20, Evrei 10:26-27, 1 Corinteni 3:13-15).
Acest exemplu se poate aplica oricăruia dintre multele aspecte disputate ale moralității moderne, cum ar fi conviețuirea în concubinaj, sexul înainte de căsătorie și căsătoria între persoane de același sex. Rugăciunea noastră ar trebui să fie ca împietrirea inimii noastre să nu devină un obstacol în calea pocăinței noastre. Prin urmare, vă îndemn să ne angajăm într-o auto-introspecție continuă prin rugăciune, mărturisire și căutarea de sfaturi înțelepte. Să căutăm în mod intențional îndrumarea Duhului Sfânt în descoperirea acelor domenii din viața noastră în care păstrăm cu încăpățânare normele noastre de moralitate și dreptate – și păcătuim împotriva Domnului.
Primul pas către pocăință este să-i cerem lui Dumnezeu puterea de a fi „dispuși” să vedem situația din perspectiva Lui. O a doua recomandare cheie este să căutăm informații de la consilieri înțelepți, de la mentori sau parteneri de responsabilitate, pentru a obține o perspectivă suplimentară. Când înțelegem cu adevărat că Dumnezeu dorește cu seriozitate să ne elibereze de iluzia că libertatea vine din stabilirea propriilor standarde, suntem pe drumul spre a obține eliberarea dintr-o fortăreață a propriilor valori.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat