„De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Matei 24:44)
Când Domnul Isus a părăsit acest pământ și S-a înălțat la cer după învierea Sa, El a promis că într-o zi Se va întoarce pentru poporul Său. În Sfânta Scriptură, există indicii care confirmă revenirea Sa, dar nu avem o zi sau o dată specifică pentru sosirea Lui. Pentru aceia dintre noi cărora le place să planifice, acest lucru poate fi o provocare. Ați avut vreodată un oaspete care a spus că vine în vizită, dar nu v-a dat nicio veste despre când va bate la ușă?
Dacă putem lăsa deoparte dorința naturală de a cunoaște toate detaliile, cred că acest verset poate fi eliberator pentru noi, ca oameni credincioși în Hristos; el poate fi o provocare și o încurajare în două moduri.
În primul rând, versetul ne face să ne schimbăm mentalitatea de la lucrurile temporale de pe acest pământ către eternitatea care ne stă înainte.
Când ne trăim viața cu înțelegerea că aceasta nu este destinația noastră finală, că raiul ne așteaptă și că Domnul Isus s-ar putea întoarce în orice moment, începem să trăim mai liber și cu mâinile deschise către alții. Biblia ne spune că acest pământ va trece, încurajându-ne să „ne strângem comori în cer”, să construim cu veșnicia în minte și cu lucruri care nu vor pieri. S-ar putea să avem cea mai bună casă de pe stradă, o mașină frumoasă în garaj sau niciunul dintre aceste lucruri, dar în cele din urmă aceste lucruri nu contează cu adevărat. De fapt, numai Dumnezeu este primordial. După cum ne amintește un imn de laudă de acum câteva decenii, „lucrurile de pe pământ se vor întuneca în mod ciudat, în lumina gloriei și harului Său”.
În al doilea rând, ne îndeamnă să trăim cu disponibilitatea de a împărtăși Evanghelia.
Dacă vi s-ar spune că mai aveți doar o săptămână din viață pentru a împărtăși vestea bună a mântuirii celor din jur, v-ar schimba acest lucru abordarea față de evanghelizare? Adevărul este că, dacă trăim în realitatea acestei Scripturi, trăim cu o urgență de a împărtăși speranța lui Hristos cu oamenii pe care îi întâlnim.
Dacă ați avea remediul pentru o boală, l-ați împărtăși cu urgență și intenționalitate? Avem în inimile noastre leacul pentru păcătoșenia umană, așa că haideți să înflăcărăm Duhul Sfânt în noi și, așa cum ni se spune în 1 Petru 3:15, să trăim cu disponibilitatea de a împărtăși oricând cu alții motivul speranței pe care o avem.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat