Practicarea rugăciunii și a postului este o activitate care vă îmbie și vă animă? Autorul articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală. „Una dintre perioadele mele preferate din an este atunci când biserica noastră se roagă și postește. Îmi place provocarea de a-mi controla trupul. Îmi plac grupurile de rugăciune de dimineață de la biserică. Îmi amintesc cu plăcere că aceste vremuri au fost atât de importante în viața mea și a altora.
Însă experiența mea recentă de rugăciune și post a fost una diferită. Domnul mi-a vorbit despre așteptări. Mă așteptam să aud mesajul lui Dumnezeu când eram în biserică, participând la rugăciunea comunității, la 6 dimineața. Mă așteptam să-i refuz trupului hrana un anumit timp, pentru a mă conecta cu Domnul la un nou nivel. Dar ce așteptări aveam de la timpul personal de părtășie cu Dumnezeu în fiecare zi? Mă așteptam ca Domnul să-mi vorbească la fel? Nu. Ce ziceți de ideea de a-mi dedica trupul pentru tot restul anului, pentru a mă conecta cu El? Mă așteptam la aceasta? Nu. Am pus deoparte un anumit timp și mă așteptam la imposibil, dar pentru restul de zile ale anului mă așteptam doar la posibil. Am încercat să-L încadrez pe Dumnezeu într-o cutie și I-am oferit doar timp de câteva zile o atitudine corectă a inimii mele, în loc să trăiesc o viață de ascultare și de predare constantă față de Domnul.
În Sfânta Scriptură, cartea I Samuel 4:3-11 ne relatează despre cum israeliții au avut o poziție greșită a inimii. Ei așteptau de la Chivotul Legământului să facă imposibilul, dar au uitat că nu chivotul fizic a produs miracole. Ei au crezut că L-ar putea purta pe Dumnezeu și să-L folosească în felul lor, însă au ajuns să fie învinși în luptă și chiar să piardă Chivotul Legământului în mâinile dușmanilor lor, filistenii. V-ați trezit vreodată încercând să-L purtați pe Dumnezeu când Domnul ar trebui să vă poarte pe dumneavoastră?
În Noul Testament, citim cum ucenicii Domnului Isus, la rândul lor, se luptau cu așteptările lor de a crede imposibilul. În Luca 9:1-17, citim cum cei 12 ucenici sunt martori la vindecările și minunile pe care le-a făcut Domnul Isus, dar încă se îndoiesc că Domnul ar putea hrăni 5.000 de oameni doar cu doi pești și cinci pâini. De câte ori ne-am pierdut credința în imposibil, tot la fel de repede cum am câștigat-o?
Întorcându-ne la post și rugăciune, m-am rugat și am postit, așteptând să primesc mesajul de la Dumnezeu și în timpul meu personal de părtășie de dimineață. Timp de un anumit număr de zile, am căutat Fața Domnului, am cerut revelație despre caracterul Său minunat și am renunțat la așteptări, în timp ce îmi doream ca voia Lui să se facă. Vreți să aflați partea cea mai bună a poveștii? Aventura nu s-a terminat după acel număr de zile. Trebuie să învăț în continuare ce înseamnă să trăiesc un stil de viață în funcție de voia și abilitățile lui Dumnezeu, în loc de ale mele.”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat