În vremuri tulburi și nesigure, poate fi atât de ușor să ne pierdem bucuria și să lăsăm frica să se strecoare, să ne strângă în menghina ei și să ne stingă încetul cu încetul. Cu atât de multe lucruri rele care se întâmplă în jurul nostru, poate fi dificil să ne regăsim bucuria.
Meditând la acest lucru, ne putem aduce aminte de relatarea biblică a lui Pavel și Sila din cartea Faptele Apostolilor: „După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci”. (Fapte 16:23-24)
Cum trebuie să se fi simțit apostolii? Ne putem imagina că au fost copleșiți de sentimente de durere, frică, deznădejde, neputință și întuneric în acea celulă. Să-și găsească cântecul în mijlocul unei situații atât de groaznice, fără ieșire, cu siguranță ar fi părut aproape imposibil.
Dar ceea ce au făcut Pavel și Sila în continuare demonstrează motivul pentru care, în mijlocul unor situații întunecate și fără speranță, există întotdeauna speranță.
„Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia”. (Fapte 16:25-26)
Paul și Sila nu au permis ca întunericul din jurul lor să le reducă la tăcere cântarea. În temnița întunecată și fiind în lanțuri, ei au ales să proclame un cântec de speranță și bucurie. Ce s-a întâmplat în continuare? Nu numai că au fost eliberați din lanțuri și din închisoare, dar temnicerul și întreaga lui familie au fost salvați!
Așadar, indiferent de situația în care vă aflați, nu lăsați cântecul dumneavoastră și bucuria de a trăi să fie reduse la tăcere. Proclamați-vă cântecul de speranță în salvarea oferită de Mântuitorul nostru Isus Hristos și izbăvirea va veni.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat.