Vă place să vă faceți bagajul pentru o călătorie? Este minunat când putem să ne pregătim din timp și să nu uităm lucrurile care ne trebuie. Din păcate, uneori trebuie să ne întoarcem din drum pentru a lua anumite obiecte absolut necesare, cum sunt cheile, telefonul, ochelarii de soare sau orice altceva am uitat.
La fel ca și noi, ucenicii Domnului Isus au uitat să ia ceva – însă situația lor era mult mai presantă. În Marcu 8, aflăm că ei se îndreptau să traverseze lacul Ghenazaret cu o corăbioară și nu luaseră cu ei hrană suficientă. Neliniștea lor a crescut atunci când și-au dat seama că, înainte de a părăsi țărmul, petrecuseră o bună parte a zilei în mijlocul unei înmulțiri minunate a pâinii, când Domnul Isus a luat șapte pâini și câțiva peștișori, a mulțumit lui Dumnezeu pentru ele, le-a rupt în bucăți și i-a pus pe ucenici să împartă la mii de oameni hrana înmulțită. După ce au adunat coșurile pline cu resturi la sfârșitul picnicului, ei s-au urcat imediat într-o barcă cu Domnul Isus – fără să ia provizii de pâine cu ei.
Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.” Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? (Marcu 8:16-17)
Acești bărbați nu s-au putut întoarce la țărm pentru a-și lua cu ei hrana pe care o lăsaseră în urmă, așa cum nu ne putem întoarce nici noi când descoperim de-abia la destinație că am uitat ceva. Probabil că s-au învinuit unul pe altul când și-au dat seama de dilema lor. Cu toate acestea, Domnul Isus era în barcă cu ei— Cel care tocmai făcuse o minune, înmulțind mâncarea chiar în fața ochilor lor. După ce fuseseră martori la asta, nu știau ei că Domnul Hristos le va asigura cele necesare? Nu și-au dat seama că nu au de ce să-și facă griji? Și Domnul Isus le pune această întrebare: „Nu știți sau nu înțelegeți încă?”
Îmi imaginez că Domnul ne pune și nouă astăzi aceleași întrebări. Și trebuie să mărturisim că, de multe ori, preocupările și grijurile noastre arată că nici noi nu am înțeles. Chiar dacă am fost martori de multe ori la purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi și credem că Domnul poate face imposibilul, tot suntem îngrijorați – la fel cum au făcut ucenicii.
Poate că adevărata luptă nu constă în a nu uita ce a făcut și ce face Dumnezeu, ci în a ne teme de necunoscut, de disconfort și de suferința pe care o aduce viața. Ucenicii nu doreau să simtă foamea, la fel cum nici noi nu vrem să experimentăm pierderi, dureri sau incertitudine. Dar Domnul Isus nu promite că va înlătura orice greutăți de la noi; în schimb, El ne oferă ceva mai bun — pacea Sa. De aceea, Mântuitorul ne asigură în Ioan 16:33 că pacea vine din a ști că, indiferent ce s-ar întâmpla, Domnul este cu noi.
Isus a zis: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
Așadar, drumul spre a înțelege și a nu ne îngrijora se găsește în pasajul din Ioan 16 – putem avea pace în Domnul Isus. Nu este o pace așa cum o oferă lumea. Este o pace veșnică, profundă, care nu se disipă. Este pacea care realizează că nu avem suficientă mâncare, dar Dumnezeu este în control și orice s-ar întâmpla, El va fi cu noi.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat