Majoritatea oamenilor din Germania nu știu ce înseamnă Sărbătoarea Înălțării Domnului Isus la cer și a Cincizecimii (Coborârea Duhului Sfânt). Le văd doar ca pe niște zile libere. Cu toate acestea, sărbătorile amintite sunt de o importanță crucială pentru noi, scrie Wolfgang Stock.
În Germania, creștinii au sărbătorit Ziua Înălțării – o zi liberă legală. Mulți bărbați sărbătoresc „Ziua Tatălui” la scurt timp după aceea. În plus, ziua de luni, după Cincizecime este, de asemenea, o zi liberă legală în Germania, ca și în multe alte țări din Europa de Vest.
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu știu ce sărbătoresc creștinii de Ziua Înălțării și de Cincizecime, timp de multe secole. Sondajele arată că mai puțin de 40% menționează încă ocazia biblică a Zilei Înălțării, iar jumătate dintre germani asociază Ziua Înălțării cu Ziua Tatălui, mai degrabă decât cu înălțarea Domnului Isus la cer.
Aproape nimeni nu întreabă despre motivul real al acestor zile libere. Pentru majoritatea oamenilor, acestea sunt pur și simplu „zile bonus” de primăvară care pot fi folosite pentru excursii, timp petrecut în familie sau relaxare, iar bisericile rămân goale.
Cu toate acestea, Ziua Înălțării este o sărbătoare centrală a credinței creștine. Este o amintire a faptului că Domnul Isus Hristos se întoarce la Dumnezeu, Tatăl Său, după învierea Sa – un semn că El este viu și ne dă mandatul de a duce mesajul Său în lume. Este o sărbătoare a speranței: deși Domnul Isus nu mai este vizibil printre noi, El este cu Dumnezeu și este cu noi în spirit.
Înălțarea Sa este începutul unei noi legături între cer și pământ. În Evanghelia după Matei, citim cum Domnul Isus le dă ucenicilor binecunoscutul mandat misionar înainte de înălțarea Sa: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”
Cincizecimea este sărbătoarea Duhului Sfânt – ziua în care ucenicii Domnului Isus au fost umpluți de Duhul lui Dumnezeu și au primit curajul să ducă vestea bună în întreaga lume. De aceea, această sărbătoare este considerată „ziua de naștere a bisericii”: fără ea, nu ar exista o comunitate creștină mondială. Duhul Sfânt ne unește ca și creștini, dându-ne putere, mângâiere și îndrumare.
Odată cu conștientizarea tot mai scăzută a semnificației acestor sărbători, pierdem mai mult decât cunoștințe religioase. Este vorba despre rădăcinile noastre, istoria și valorile care ne caracterizează existența. Sărbătorile nu sunt doar relicve din trecut, ci ne invită să ne oprim, să reflectăm și să ne reorientăm. Ne amintesc de speranță, comunitate, reconciliere și misiunea de a trăi în dragoste și pace.
Reușim să ne amintim, ca popor, semnificația originală a acestor zile? Personal, sunt sceptic și mă aștept mai degrabă ca politicienii să desființeze una sau chiar mai multe sărbători legale cu rădăcini ecleziastice. Există deja cereri din partea organizațiilor de afaceri – deoarece, conform estimărilor, o zi lucrătoare suplimentară ar putea genera până la zece miliarde de euro (sau 0,25% din produsul intern brut, adică producția economică). Acestea sunt considerate sume mari de bani pentru perioade cu bugete restrânse.
Și mai există un alt argument: în comparație cu alți europeni, germanii lucrează mai puține ore – din cauza numeroaselor sărbători legale…
Articol publicat de cne.news, tradus și adaptat