Ceruri și un pământ nou (Apocalipsa 21:1-8)

Alegoria clasică, „Călătoria creștinului”, a fost scrisă în 1678 de pastorul John Bunyan, în timp ce acesta se afla în închisoare din cauza credinței sale. Personajul principal, Christian, pleacă într-o călătorie, pornind din Orașul Distrugerii către Orașul Celest. Pe parcursul drumului, el trăiește aventuri și experiențe care reprezintă evenimente tipice din viața creștină.

La sfârșitul cărții lui Bunyan, aruncăm o privire asupra Cetății Cerești. În mod similar, la sfârșitul cărții Apocalipsa, avem o privire de ansamblu asupra Noului Ierusalim. După Mileniu urmează „un cer nou și un pământ nou”, pe care îl numim și „starea veșnică” (v. 1). Lipsa mărilor ar putea indica probabil faptul că acolo nu vor mai exista păcat, moarte sau răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Totul va fi făcut nou (v. 5).

În acest moment, credincioșii vor trăi în cer, văzut aici ca Noul Ierusalim ceresc (vv. 2-4). În acest oraș, Dumnezeu va locui veșnic cu poporul Său, împlinind astfel dorința inimii fiecărui închinător (Psalmul 84). Nu va mai fi nici durere, nici suferință, nici moarte, pentru că „lucrurile dintâi au trecut”.

Mielul, simbolul lui Mesia, i-a spus apostolului Ioan: „S-a isprăvit!” (v. 6-8), amintind de cuvintele Sale de pe cruce: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30). El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Așa cum a fost prezent la Creație, tot așa, Fiul lui Dumnezeu este prezent acum la sfârșitul istoriei și al timpului. Există doar două destine veșnice: unul este în cer, alături de Domnul Hristos și de cei care au acceptat darul lui Dumnezeu, apa vieții (Isaia 55:1; Ioan 4:10; 7:37-38). Celălalt este în iad, „moartea a doua”, alături de cei păcătoși și de diavolul.

De ce se află „cei fricoși” pe lista celor care nu vor fi în cer? Ei au ales frica în locul credinței. Toate acestea îi încurajează pe credincioși nu numai să rămână tari și să exerseze răbdarea, ci și să răspândească vestea bună a Evangheliei (Matei 28:19-20).

Tot așa și noi, dragi cititori, așteptăm cu adevărat ca Dumnezeu să locuiască cu noi? În ce măsură tânjim cu adevărat după prezența Lui în viața și în activitățile noastre zilnice?

Articol publicat de todayintheword.org, tradus și adaptat