Vă place să dăruiți cadouri sau să oferiți altora servicii de care ei au nevoie?
Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală. „Nu am fost niciodată un copil pasionat de trenulețe, dar fiul meu cu siguranță a fost! I-am cumpărat primele șine de tren din lemn când avea doi ani. Era atât de drăguț să-l văd spunând: „Hai să mergem! Uuu-Uuu!”, în timp ce-și conducea locomotiva peste șine.
Chiar dacă nu am avut niciodată un trenuleț de jucărie când eram copil, cu primul nostru copil, am înțeles farmecul lui. M-am bucurat să inventez trasee noi, îmi plăcea să găsesc poduri sau ramificații unice și, bineînțeles, să cumpăr trenuri noi.
Pentru un timp, am fost singurul care asambla șinele și apoi le reconfigura. După o vreme, fiul meu nu numai că era încântat să mă privească cum le asamblez, dar voia să mă ajute.
Trebuia să iau o decizie. Puteam fie să-l opresc să-mi ia ocupația… fie să-l susțin.
Îmi plăcea mult să montez șinele singur, dar, în cele din urmă, totul era pentru el. Alegerea de a-l susține a avut și un alt beneficiu. Ani mai târziu, el avea să aibă frați mai mici. Pe măsură ce aceștia creșteau, aveau să devină și ei interesați de trenulețe. Chiar mai satisfăcător decât să-l privesc pe fiul cel mare construind un circuit pentru propria lui plăcere, a fost să-l privesc asamblând un traseu pentru ca, împreună cu frații lui, să se bucure de el!
Întorcându-ne la Sfânta Scriptură, această satisfacție (dar într-o măsură cu mult mai mare) a fost simțită de Ioan Botezătorul, care a exprimat-o astfel:
„Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3:29-30)
Acesta este un alt exemplu al împărăției lui Dumnezeu, care funcționează aparent pe dos. Pentru un timp, Ioan Botezătorul a fost singurul care a predicat despre acea împărăție. Era cunoscut și respectat pretutindeni. Avea o misiune glorioasă de îndeplinit, care îi fusese anunțată de un înger încă înainte de a fi zămislit. De ce ar vrea cineva aflat într-o poziție atât de înaltă să „devină din ce în ce mai mic”?
Ioan Botezătorul știa că, atunci când va veni timpul să-L primească pe adevăratul Mesia, totul era, în cele din urmă, pentru El.
Adesea ne rugăm pentru scopul lui Dumnezeu în viețile noastre, ca o ștafetă pe care suntem echipați în mod unic să o purtăm și pe care o putem ridica sus. Dar cât de des ne rugăm pentru scopul lui Dumnezeu în a da mai departe acea ștafetă? Alegerea de a-L recunoaște și de a-L mărturisi pe Hristos are atât de multe beneficii, încât pe multe dintre ele nici măcar nu le luăm în considerare. Așa cum ne-a arătat Ioan Botezătorul, să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne așeze căile, în vremuri de conducere și în vremuri de susținere, iar El ne va pune pe calea de a fi umpluți de și mai multă bucurie.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat