La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. (Matei 24:1)
V-ați întrebat vreodată cum a fost viața celor 12 ucenici împreună cu Domnul Isus? În acest sens, avem mărturia celor patru Evanghelii și a altor cărți ale Noului Testament. Dar cum rămâne cu restul experiențelor pe care scriitorii Bibliei nu le-au inclus în cărțile lor? Vă puteți imagina să fiți uimit în mod continuu de miracolele pe care le făcea Isus, în timp ce încercați în mod constant să înțelegeți despre ce vorbea Hristos?
Să luăm, de exemplu, învățăturile lui Isus despre Împărăția lui Dumnezeu. Este de înțeles că Israel își pusese speranța într-un Mesia cuceritor, care să-i elibereze de ocupația romană. În schimb, Isus le-a proclamat o împărăție veșnică, condusă prin smerenie. Avem și exemplul Templului din Ierusalim, centrul vieții spirituale și politice evreiești. Isus i-a învățat că, în mod paradoxal, Mesia este Templul etern, care a venit să pună în aplicare Noul Legământ prin sângele Său. Felul în care Hristos avea să împlinească profeția era total diferit de metodele pământești. De aceea, este de înțeles că ucenicii au avut dificultăți în a fi pe aceeași pagină cu Isus.
În Matei 24, ni se relatează că Isus ieșea din Templu, după ce îi mustrase pe farisei și era întristat pentru Ierusalim. Atenția Lui se îndrepta spre Muntele Măslinilor. În acest context, ucenicii doreau să-I arate frumusețea clădirilor Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” (Matei 24:2)
Din păcate, la fel ca în cazul ucenicilor, și atenția noastră poate fi uneori atât de departe de interesele lui Dumnezeu. Numai când rămânem în Domnul putem produce roade durabile, care nu vor trebui să fie „dărâmate”.
Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală. ”Am studiat la facultate despre lucrarea cu tinerii și mi-am petrecut câțiva ani din viață planificând cum să conduc un grup de tineri înfloritor. Deoarece toată viața mea făcusem parte din cercuri creștine, planurile mele se învârteau în jurul adolescenților din familii care frecventau biserica. Cu toate acestea, Domnul ne-a trimis să slujim într-o biserică în care doar unul dintre adolescenți era dintr-o familie creștină. Cei mai mulți veneau din familii destrămate și nu aveau habar despre umblarea cu Isus.
Nu voi uita niciodată când pastorul a chemat biserica la un post prelungit. Unul dintre adolescenți a spus că a simțit chemarea lui Dumnezeu la post din cauza drogurilor în acea perioadă. Am fost uluit – atât de sinceritatea lor, cât și de ideea că „sacrificiul” lor a fost să renunțe la droguri pentru câteva săptămâni.
A trebuit să recunosc umilit că nu știam cum să mă relaționez cu majoritatea acelor adolescenți. Toate eforturile mele de a construi o lucrare înfloritoare de tineret s-au prăbușit. Am înțeles că Dumnezeu nu ne trimisese la acea biserică să facem un program. El ne invitase să avem onoarea sfântă de a ajunge să-i iubim pe acești tineri și familiile lor frânte. M-am trezit că eram ca ucenicii care priveau la Templul din Ierusalim, crezând că acela era obiectul atenției lui Dumnezeu, când, de fapt, atenția Lui era în altă parte.”
Vă puteți raporta la această situație? Dumnezeu, cu bunătate și cu multă răbdare, ne atrage tot mai aproape de perspectiva Sa. Faptul că ascultați acest mesaj arată că sunteți flămând să vă aliniați la gândurile inimii Mântuitorului. Doresc ca Duhul Sfânt să vă amintească astăzi că viața dumneavoastră este un templu în care locuiește slava Lui, unul care nu va trebui să fie dărâmat niciodată.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat