La cine alergați în momentele dumneavoastră de criză? În cine sau în ce vă refugiați? Unde căutați ajutor? Ca și copii ai lui Dumnezeu, este important să ne punem aceste tipuri de întrebări, deoarece uneori, în umanitatea noastră, vom greși și ne vom pierde concentrarea. Adesea ne este foarte dificil să credem sau să avem încredere în ceea ce nu putem vedea, deoarece stă în natura noastră să fim așa.
Autoarea articolului publicat de cbn.com relatează din experiența proprie. „Am o prietenă care a iubit-o pe mama mea ca și cum ar fi fost propria ei mamă. Împărtășea cu ea toate problemele ei și căuta alinare, sprijin și îndrumare de la ea. Când mama a murit, prietena mea a încetat să mai comunice cu mine. Nici nu a venit la slujba ei de înmormântare. Nu cu mult timp în urmă, am primit un mesaj de la această prietenă, în care îmi spunea că nepoata ei de 16 ani fusese ucisă. Era copleșită de o profundă durere, pe care eu o puteam înțelege, deoarece nu era mult de când îmi pierdusem, la rândul meu, mama. Dar cuvintele ei m-au tulburat. Mi-a mărturisit că se simțea pierdută și singură pentru că nu o mai avea pe mama să o consoleze și să o ajute. În timp ce vorbeam cu ea și încercam să o încurajez cu un mesaj din Cuvântul lui Dumnezeu, ea repeta încontinuu că doar mama mea i-ar fi putut oferi mângâierea de care avea nevoie în acel moment.”
Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: ‘Voi sunteţi dumnezeii noştri!’ (Isaia 42:17)
Uneori, schimbarea pare imposibilă și rezolvarea problemelor dificile pare să întârzie. Uneori, durerea noastră este atât de profundă, încât căutăm doar lucruri tangibile care să ne aducă mângâiere, dar nimic din ceea ce facem nu este suficient pentru a ne înviora sau a ne ajuta. Problema este că putem să ne facem idoli din cei care ne ajută și ne încurajează, fără să ne dăm seama de asta.
Când Domnul Isus mergea pe apă și Petru a spus că vrea să vină la El, Domnul i-a spus: „Vino”. Atâta timp cât ochii lui Petru erau ațintiți asupra Domnului Isus, el a putut merge pe apă, dar când a început să se uite la furtuna din jurul lui a început să se scufunde. Petru și-a pierdut concentrarea, a început să se îndoiască și Domnul Isus a trebuit să-l scoată din apă (vezi Matei 14:22-33).
Ca și copii ai Săi, Dumnezeu ne poartă de grijă, iar Domnul Isus a spus că a venit să ne dea o viață din belșug. Trebuie să avem încredere în El și să-I încredințăm toate grijile noastre. Dragostea Lui pentru noi este infinită și El este credincios promisiunilor Lui.
L-am văzut pe Dumnezeu acordându-mi favoare de atâtea ori în viață. În cele mai întunecate clipe ale mele, Domnul a fost singurul care a fost alături de mine, susținându-mă. Cu cât renunț mai mult la grijile, durerea și nesiguranța mea, cu atât pot simți mai mult dragostea Lui și cât de mult Îi pasă de mine. Dragostea și credincioșia lui Dumnezeu mi-au schimbat viața în moduri pe care nu mi le-aș fi imaginat vreodată că ar putea fi schimbate. Știu că dacă aș fi încercat să fac asta singură, nu aș fi astăzi unde sunt.”
Dragi prieteni, indiferent ce se întâmplă în viața dvs în acest moment, vă îndemn să puneți acea situație în mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu și să aveți încredere că El va face ceea ce este cel mai bine pentru dvs. Chiar dacă nu înțelegeți ce face El, încredeți-vă în Dumnezeu din toată inima! Avem această promisiune din partea Tatălui nostru ceresc:
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. (Isaia 41:10)
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat